HomeEroii României moderneDoamne și domnițeAmbițioasa Elisabeta Movilă, turcită și închisă în harem

Ambițioasa Elisabeta Movilă, turcită și închisă în harem

DS TW

Maria Movila

Elisabeta Movila

Elisabeta Movilă s-a născut în 1571 și a fost fiica unui mare nobil maghiar, Toma Csomortany, proprietarul unei moșii aflate lângă Lvov. În 1591 tânăra s-a căsătorit cu Ieremia Movilă, vechi boier moldovean, protejat al polonezilor, devenit mai târziu domn al Moldovei cu sprijinul turcilor.
La un an după nuntă s-a născut primul copil al cuplului, Maria. Dupa patru ani, când Ieremia a preluat tronul, Elisabeta a început să își facă planuri pe termen lung. Frumoasă, ambițioasa și bine educată, soția domnitorului a proiectat scenariul construirii dinastiei Movilă.
În momentul în care a venit pe lume primul ei fiu, pe care-l va numi Constantin, Elisabeta era aproape sigură că, având sprijinul polonezilor, tronul va rămâne în familie. În jurul anului 1599 soțul ei a cumpărat o moșie la Ustie, polonezii l-au înștiințat pe Ieremia că Mihai Viteazul intenţionează să intre în Moldova, dar domnitorul, căruia tocmai i se născuse cel de-al doilea fiu, Alexandru, nu a crezut în acest scenariu până când nu a fost pus în practică. Luat prin surprindere de evoluția situției din teren, Ieremia a fost nevoit să se retragă împreună cu Elisabeta, copiii, boierii credincioși și o mică oaste de câteva sute de ostași în cetatea Hotinului, apoi și-a trimis soția la Cameniţa pentru a-i proteja. Neavând prea multe opţiuni, domnitorul Moldovei s-a refugiat la moșia sa de la Ustie, încercând să negocieze recuperarea tronului.

În acest timp, soţia lui, frumoasa Elisabeta, devenise prizoniera ducelui de Zamoisky și a starostelui Cameniței, la care soțul ei avea mari datorii. În primăvara anului 1601 în oraș a izbucnit o epidemie de ciumă, iar doamna, văzând cum servitorii săi credincioși mor rând pe rând, începe să se teamă, simțind că sfârșitul e aproape.
După moartea lui Mihai Viteazul, în septembrie 1601, Ieremia Movilă şi familia lui scapă de temeri și, cu sprijinul turcilor și al polonezilor, se instalează din nou pe tronul Moldovei, dar liniștea nu durează mult, pentru că, un an mai târziu, Simion, fratele lui, este alungat din Țara Românească şi vine să-i ceară ajutor. Este învins și falit și i-a cerut bani ca să-și plătească oștirea, dar cum și Ieremia era plin de datorii, nu are cum să-l ajute, astfel că între cei doi frați și familiile lor începe o dușmănie de lungă durată.

În iarna lui 1606 Elisabeta îl aduce pe lume pe Bogdan, cel de-al treilea fiu al cuplului, iar în vara aceluiași an, în iunie, Ieremia Movilă moare. Este momentul în care a început lupta Elisabetei pentru protejarea tronului Moldovei pentru fiii săi. Unchiul Simion i-a uzurpat tronul primului său nepot, Constantin, care ar fi trebuit să fie continuatorul domniei tatălui său, iar Elisabeta a fost nevoită să părăsească Moldova, fără a apuca să pună măcar o piatră funerară pe mormântul soțului său.
Exilul femeii nu a durat mult, pentru că și Simion moare în septembrie 1607, unele surse avansând ideea că ar fi fost otrăvit chiar de cumnata dornică de răzbunare, prin interpuși.

Lupta pentru putere s-a transferat în acest moment la nivelul văduvelor celor doi frați Movilă. Războiul Elisabetei împotriva Marghitei, soția lui Simion, care avea și ea cinci fii, va fi și mai crâncen decât cel dintre frați. Câștigătoare în prima fază a fost Marghita, care a reușit să obțină tronul Moldovei pentru cel mai mare fiu al ei, Mihai, care avea la acel moment, în septembrie 1607, 13-14 ani.
Elisabeta nu a renunțat însă ușor și, ajutată de ginerii ei, l-a alungat pe nepot din Iași și s-a autointitulat Doamnă a Țării Moldovei, dar zilele ei pe tron au fost tulburate în permanență de cumnata Marghita, care nu a încetat să uneltească pentru drepturile propriilor fii. Protejaţi la început de Istanbul, Elisabeta şi fiul său cel mare au domnit pentru un timp liniştiţi în Moldova, dar când sultanul a hotărât înlocuirea lui Constantin Movilă cu Ştefan Tomşa al II-lea, întreaga familie s-a retras în cetatea Hotinului și a pus la cale o regrupare a forţelor.
Constantin, primind ajutorul cumnaților săi, a strâns o oaste și a pornit spre Iași pentru a-l înlătura pe Ștefan Tomșa, dar acesta primise ajutor de la turci și tătari și a învins mica armată. Tânărul a fost răpit și se pare că s-a înecat în timp ce trece Niprul, în timp ce era dus spre hanul tătar, dar Elisabeta a aflat vestea morţii fiului ei de-abia în toamna lui 1613, la un an și câteva luni după eveniment.


Dornică de răzbunare, apriga doamnă a adunat bani pentru a plăti o armată care să pornească război împotriva lui Ștefan Tomșa și, apoi, să-l pună domn pe cel de-al doilea fiu al său, Alexandru. Domnitorul a fost învins și apoi s-a refugiat la Târgoviște, începând astfel scurta domnie a lui Alexandru, care avea la acel moment doar 15 – 16 ani, exact vârsta la care murise fratele său, Constantin. Elisabeta a ieşit învingătoare și a devenit, din nou, regentă a Țării Moldovei, dar turcii aveau alte planuri. Schender Pașa, împreună cu Pașa Ibrahim al Silistrei, stabiliseră sfârșitul domniei Movileștilor, susținându-l în fața sultanului Ahmed I pe Radu Mihnea ca domn.

În iulie 1616, un sol de-a lui Radu Mihnea a înștiințat curtea de la Iași de numirea lui și l-a sfătuit pe tânărul Alexandru să se retragă în Polonia. Elisabeta, deși fusese informatp de câteva săptămâni de uneltiri, nu le dăduse crezare, dar acum era nevoită să plece din nou în exil.
În seara zilei de 23 august 1616, caravana Movileștilor, aflată în drumul spre refugiul din Hotin, a fost atacată de o ceată de 2.000 de turci și tătari. Micul grup nu a putut face față încercuirii, iar doamna și familia sa au fost luați prinzonieri în timpul nopții. A doua zi, a cerut o foarfecă, și-a tăiat părul și i-a poruncit unuia dintre boierii care o însoțeau să-l așeze la Mănăstirea Sucevița, pe lespedea mormântului soțului ei, Ieremia Movilă.
Fosta doamnă a Moldovei a fost dusă la Istanbul și, deși era foarte credincioasă, a fost silită ca împreună cu fiii ei să treacă la mahomedanism ca să-și salveze viața. A fost închisă apoi în haremul sultanului Ahmed I și a supraviețuit cel puțin patru ani, timp in care s-au succedat trei sultani la conducerea Imperiului Otoman: Ahmed I, Mustafa I si Osman al II-lea. Alexandru a murit pe 2 august 1616, din cauza unei infecții în urma operației de circumcizie la care fusese supus, iar Elisabeta Movilă a murit în captivitate, în 1620, la vârsta de 49 de ani.

DS TW
Latest comment
  • FOARTE TULBURI VREMURI GRELE ȘI FOARTE APRIGĂ ȘI DURĂ LUPTĂ PENTRU PUTERE.

leave a comment