Singura doamnă pe tronul Moldovei: Ambițioasa Elisabeta Movilă, turcită și închisă în harem

Maria Movila
Elisabeta Movila

Elisabeta Movilă s-a născut în 1571 și a fost fiica unui mare nobil maghiar, Toma Csomortany, proprietarul unei moșii aflate lângă Lvov. În 1591 tânăra se căsătorește cu Ieremia Movilă, vechi boier moldovean, protejat al polonezilor, devenit mai târziu domn al Moldovei cu sprijinul turcilor cărora le plătește tribut.
La un an după nuntă s-a născut primul copil al cuplului, Maria. Dupa patru ani, Ieremia devine domn al Moldovei și Elisabeta începe să își facă planuri pe termen lung. Frumoasă, ambițioasa, educată, soția domnului Moldovei proiectează scenariul instalării pe tron a dinastiei Movilă.
Când i se naște primul fiu, pe care-l va numi Constantin, Elisabeta e aproape sigură că, având sprijinul polonezilor, tronul Moldovei va rămâne în familie. Este perioada când soțul ei cumpără, în jurul anului 1599, o moșie la Ustie. Polonezii îl înștiințează însă pe Ieremia că Mihai Viteazul intenţionează să intre în Moldova, dar domnitorul, căruia tocmai i se născuse și cel de-al doilea fiu, Alexandru, nu crede în acest scenariu până când nu este pus în practică. Luat prin surprindere de intrarea lui Mihai în Moldova, Ieremia e nevoit să se retragă împreună cu Elisabeta, copiii, boierii credincioși și o mică oaste de câteva sute de ostași în cetatea Hotinului. De aici, și-a trimis soția și copiii la Cameniţa, acum în Ucraina pentru a-i proteja. Neavând prea multe opţiuni, Ieremia pleacă la moșia sa de la Ustie și de aici încearcă să negocieze recuperarea tronului.
La Camenița, soţia lui, frumoasa Elisabeta, devine prizoniera ducelui de Zamoisky și a starostelui Cameniței, la care soțul ei avea mari datorii. Cum în primăvara anului 1601 izbucnește ciuma în oraș, Elisabeta îi vede murind pe rând pe servitorii săi credincioși şi e bântuită ea însăşi de frica morţii timpurii, iar grija pentru copii o făcea și mai disperată.
Când, în septembrie 1601, vine vestea morții lui Mihai Viteazul, Ieremia Movilă şi familia lui scapă de temeri și, cu sprijinul turcilor și al polonezilor, se instalează din nou pe tronul Moldovei. Dar liniștea familiei nu durează mult, pentru că, un an mai târziu, Simion Movilă, fratele lui Ieremia, este alungat din Țara Românească şi vine să-i ceară ajutor acestuia. Este învins și falit și îi blankcere bani ca să-și plătească oștirea, dar cum Ieremia era și el plin de datorii, nu are cum să-l ajute. Între cei doi frați Movilă și familiile lor începe o dușmănie de durată.
În iarna lui 1606 Elisabeta îl naște pe Bogdan, cel de-al treilea fiu al cuplului, iar în vara aceluiași an, în iunie, Ieremia Movilă moare. Este momentul în careblank începe lupta Elisabetei pentru protejarea tronului Moldovei pentru fiii săi. Unchiul Simion îi uzurpă tronul primului său nepot, Constantin, care ar fi trebuit să fie continuatorul domniei tatălui său, iar Elisabeta părăseşte Moldova, fără a apuca să pună măcar o piatră funerară pe mormântul soțului ei.
Exilul femeii nu durează mult, pentru că și Simion moare în septembrie 1607, unele surse spunând că ar fi fost otrăvit chiar de cumnata sa dornică de răzbunare, prin interpuși.
Lupta pentru putere se transferă la nivelul văduvelor celor doi frați Movilă. Războiul Elisabeta împotriva Marghitei, soția lui Simion, care avea și ea cinci fii, va fi și mai crâncen decât cel dintre frați. Câștigătoare în prima fază va fi Marghita care reușește să-l urce pe tronul Moldovei pe cel mai mare fiu al ei, Mihai, care avea la acel moment, în septembrie 1607, 13-14 ani.
Elisabeta nu renunță ușor și, ajutată de ginerii ei, îl alungă pe nepot din Iași și se autointitulează Doamnă a Țării Moldovei. Zilele sale de domnie vor fi însă tulburate permanent de cumnata Marghita, care nu a încetat să uneltească pentru drepturile fiilor săi. Protejaţi la început de Istanbul, Elisabeta şi fiii săi au domnit pentru un timp liniştiţi în Moldova. Când însă sultanul hotărăşte înlocuirea lui Constantin Movilă cu Ştefan Tomşa al II-lea, Elisabeta se retrage cu întreaga familie în cetatea Hotinului și pune la cale o regrupare a forţelor.
Constantin, fiul Elisabetei, cu ajutorul cumnaților săi, strânge o oaste și porneşte spre Iași pentru a-l înlătura pe Ștefan Tomșa. Acesta primise însă ajutor de la turci și tătari și învinge armata lui Constantin Movilă. Tânărul este răpit de tătari și, în drum spre hanul tătar, aflându-se într-o luntre pentru a trece Niprul, se îneacă în apele râului. Elisabeta află vestea morţii fiului ei de-abia în toamna lui 1613, la un an și câteva luni după eveniment.blank
Dornică de răzbunare, apriga doamnă adună bani pentru a plăti o armată care să pornească război împotriva lui Ștefan Tomșa și, apoi, să-l pună domn pe cel de-al doilea fiu al său, Alexandru. Tomșa a fost învins și nevoit să se refugieze la Târgoviște și astfel a început scurta domnie a lui Alexandru, care avea la acel moment doar 15 – 16 ani, exact vârsta la care murise fratele său, Constantin. Elisabeta a ieşit învingătoare și a devenit, din nou, Doamnă a Țării Moldovei, dar turcii aveau alte planuri. Schender Pașa, împreună cu Pașa Ibrahim al Silistrei, stabiliseră sfârșitul domniei Movileștilor, susținându-l în fața sultanului Ahmed I pe Radu Mihnea ca domn în Moldova.
În iulie 1616, un sol de-a lui Radu Mihnea a înștiințat curtea de la Iași de numirea sa ca domn și l-a sfătuit pe tânărul Alexandru să se retragă în Polonia. Elisabeta, deși fusese înștiințată de câteva săptămâni de uneltiri, nu le dăduse crezare, dar acum trebuia să plece din nou în exil.
În seara zilei de 23 august 1616, caravana Movileștilor, aflată în drumul spre refugiul din Hotin, a fost atacată de o ceată de 2.000 de turci și tătari. Micul grup nu a putut face față încercuirii, iar Elisabeta și familia sa au fost luați prinzonieri în timpul nopții. A doua zi, a cerut o foarfecă, și-a tăiat părul și i-a poruncit unuia dintre boierii care o însoțeau să-l așeze la Mănăstirea Sucevița, pe lespedea mormântului soțului ei, Ieremia Movilă.
Fosta doamnă a Moldovei a fost dusă la Istanbul și, deși era foarte credincioasă, a fost silită ca împreună cu fiii ei să treacă la mahomedanism ca să-și salveze viața. A fost închisă apoi în haremul sultanului Ahmed I și a supraviețuit cel puțin patru ani, timp in care s-au succedat trei sultani la conducerea Imperiului Otoman: Ahmed I, Mustafa I si Osman al II-lea. Fiul ei, Alexandru, a murit pe 2 august 1616, din cauza unei infecții în urma operației de circumcizie la care fusese supus. Elisabeta a murit în captivitate, în 1620, la vârsta de 49 de ani.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *