Sir Arthur Conan Doyle, medicul care l-a inventat pe Sherlock Holmes

“Sir Arthur Conan Doyle a trăit trei vieţi: a fost doctor, autor al lui Sherlock Holmes şi apostol spiritist.

Pierre Descares dezvăluia în anii ‘30 în “Nouvelles Littéraires” un al patrulea Conan Doyle, “Sir Arthur en pontoufles”. Un Conan Doyle care fugea de banchete, de oameni, de meetinguri și care trăia în cadrul unor surâzătoare grădini, la marginea unei frumoase păduri.

Întro zi — povestește Pierre Descares — un ziarist entuziast îi mărturisea că vede în el sufletul unui sfânt, creierul unui detectiv, curajul unui leu şi…

Conan Doyle întrerupse brusc acest val de elogii, continuând singur fraza ziaristului:

— …Şi pielea unui hipopotam. Pierre Descares aminteşte apoi că şi Conan Doyle şi-a avut “Dreyfus-ul” său, ca şi Zola, ca şi Voltaire care l-a avut pe Calas.

“Dreyfus-ul” lui Conan Doyle se numea Slater. Era acuzat că ar fi ucis-o pe Miss Gildchrist și că i-ar fi furat apoi o diademă. Slater a fost arestat la bordul Lusitaniei. Opinia publică din Anglia se interesa cu pasiune de această afacere, iar Conan Doyle, la apogeul gloriei sale poliţiste, a plecat la Glasgow, a studiat dosarul şi a început o campanie aprinsă în favoarea acuzatului, pe care-l găsise nevinovat. Campania a durat optsprezece ani. Rezultatul ei literar a fost o carte, mii de articole şi doua sute de conferinţe. În cele din urmă, Slater a fost reabilitat şi a primit 700.000 de franci daune.

Romancierul a cerut să i se ramburseze cheltuelile sale, dar fostul ocnaş nu s-a grăbit deloc să satisfacă pretenţiile salvatorului său.

A fost cea mai mare deziluzie a lui Conan Doyle: “Nu mi-e atât de bani, explica el prietenilor, cât mi-e de purtarea lui…”

***

Una din expresiile lui favorite era: „Kill two birds with one stone” adică să omori două păsări cu aceeași piatră.

Astfel, când a plecat în America să combată materialismul, le-a spus amicilor săi:

— Și apoi aerul e atât de curat pe ocean. Știți, asta o să prindă bine plămânilor mei.

***

Conan Doyle nu credea numai în fantome, ci şi în zâne. A şi scris, de altfel, o carte minunată “The coming of the Faires” (Când vor veni zânele).

***

Ca toţi marii creatori, citea puțin. Avea totuşi mare admiraţie pentru Victor Hugo, spiritist ca şi el, şi pentru Tolstoi, despre care credea că ar fi trebuit să fie spiritist.

— Ah! spunea adeseori, dacă l-aș fi cunoscut pe Tolstoi!

***

Îi plăcea să povestească următoarea întâmplare:

Sosind cu trenul la Londra, se sui într-un taximetru. Dar abia urcat, șoferul, spre marea mirare a tatălui lui Sherlock Holmes, I se adresă:

— Sunt foarte fericit că vă pot servi, Sir Arthur Conan Doyle.

— Îmi dai voie să te întreb, replică romancierul, mirosind un Sherlock Holmes în persoana șoferului necunoscut, cum ai putut să mă recunoști?

Șoferul răspunse calm:

— Mi-a fost de-ajuns să citesc numele dumneavoastră pe placa valizei pe care o aveți în mână…”

*** Rampa, 19 iulie 1930

Arthur Conan Doyle s-a născut pe 22 mai 1859, la Edinburgh, părinți lui, Mary și Charles Altamont Doyle, fiind irlandezi care emigraseră în Scoția. Băiatul a fost trimis la vârsta de 9 ani la școala iezuită Hodder Place din Lancashire datorită unor unchi bogați care l-au luat în grijă după ce părinții săi se despărțiseră. Din 1876 până în 1881, viitorul scriitor a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh și a făcut practică la Aston, iar după absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas. Un an mai tîrziu și-a deschis un cabinet la Plymouth și și-a luat doctoratul în medicină în 1885.

Pentru că ducea lipsă de pacienți, doctorul își umplea timpul dintre consultații scriind povestiri, dar abia după ce și-a mutat cabinetul la Southsea s-a dedicat cu seriozitate scrisului. Prima sa operă importantă a fost “Un studiu în roșu”, în care apărea pentru prima oară personajul Sherlock Holmes, erou inspirat de Joseph Bell, un fost profesor de la universitate.

În 1885, Arthur Conan Doyle s-a căsătorit cu Louise Hawkins, care suferea de tuberculoză și avea să moară în 1906, iar un an mai târziu s-a recăsătorit cu Miss Jean Leckie, pe care o cunoștea încă din 1897 și de care era îndrăgostit de mult timp.

Dragostea pentru Jean a fost platonică între 1897-1907, pentru că în acea perioadă era căsătorit cu prima soție. Scriitorul a avut cinci copii, doi a căror mamă a fost Louise și trei cu cea de-a doua soție.

În 1890, Doyle a obținut o specializare în oftalmologie la Viena, iar în 1891 s-a mutat la Londra pentru a deschide un cabinet de oftalmologie. A avut astfel mai mult timp pentru scris, dar în noiembrie 1891 îi scria mamei sale: „Mă gândesc să-i vin de hac lui Holmes… s-o închei odată pentru totdeauna cu el. De fapt, el mă împiedică să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante.”

În decembrie 1893, scriitorul l-a sacrificat pe Sherlock Holmes într-o scenă din povestirea “Ultima problemă”, în care detectivul îl înfrunta pe profesorul Moriarty, dușmanul lui de moarte. Publicul a reacționat însă prompt și Doyle a fost forțat să revină asupra deciziei. A urmat povestirea „The Adventure of the Empty House”, în care a recurs la o explicație ingenioasă pentru a-l „reînvia” pe Sherlock, scriind că doar Moriarty a murit, iar Holmes preferase să o facă pe mortul.

În ultima parte a vieții, Arthur Conan Doyle a fost atras de spiritism, a studiat mult această temă și a scris un roman împreună cu profesorul Challenger, “Țara ceții”.

Scriitorul a fost, în egală măsură, prieten bun cu magicianul american Harry Houdini, un oponent de marcă al mișcării spiritiste. Deși Houdini insista asupra ideii că mediile spiritiste se folosesc doar de trucuri, Doyle era convins că Houdini însuși posedă puteri supranaturale, opinie exprimată în volumul său din 1930, “Granița necunoscutului”. Se pare că magicianul nu a reușit să-l convingă că folosea doar elemente de scamatorie în fața unui public insuficient de antrenat pentru a-și dea seama că era tras pe sfoară, iar Conan Doyle a fost mereu convins că prietenul său are puteri supranaturale.

 

Arthur Conan Doyle a murit pe 7 iulie 1930 în urma unui atac de cord și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Minstead, New Forest din Hampshire. Eroul pe care l-a creat, Sherlock Holmes, este personajul principal din 56 povestiri și patru dintre romanele sale și este, probabil, cel mai faimos detectiv fictiv din literatura universală.