Colonelul George Everest s-a născut pe 4 iulie 1790 fie la Greenwich, fie la Gwernvale Manor, proprietatea familiei sale de lângă Crickhowell, în Țara Galilor, fiind cel mare dintre cei șase copii ai Lucettei Mary și ai avocatului William Tristram Everest. Băiatul a fost educat la Royal Military College din Marlow, apoi, în 1806, a devenit cadet în Compania Indiilor de Est, plecând spre India în același an.
Tânărul ofițer a fost detașat în Java în 1814, fiind desemnat de guvernatorul Stamford Raffles să supravegheze insula. S-a întors în Bengal în 1816 și a intrat în atenția colonelului William Lambton, coordonatorul proiectului “Marea ridicare topografică” care își propunea măsurarea cu precizie științifică a subcontinentului indian, el fiind responsabil cu munca de teren. În 1820, s-a îmbolnăvit de malarie, necesitând o perioadă de recuperare pe care petrecut-o la Capul Bunei Speranțe.
Avea să se întoarcă în India în 1821, iar după moartea lui Lambton, în 1823, a preluat conducerea proiectului și a extins eforturile predecesorului său până la Sironj, în Madhya Pradesh de astăzi. Tânărul avea însă o stare de sănătate precară și, din cauza frecventelor îmbolnăviri, a rămas pe jumătate paralizat, fiind nevoit să plece în Anglia în 1825, unde și-a petrecut următorii cinci ani.
Sir Everest a fost ales membru al Societății Regale Britanice în martie 1827 și și-a dedicat timpul făcând lobby în favoarea Companiei Indiilor de Est pentru a obține finanțare și echipamente mai bune pentru cercetare.
În iunie 1830, ofițerul s-a întors în India pentru a-și continua activitatea la GTS și a fost numit inspector general al Indiei, dar, spre disperarea sa, o mare parte din timp și-a petrecut-o rezolvând probleme administrative. În 1842 a demisionat și s-a întors în Anglia. Trei ani mai târziu, George Everest a fost pasager în prima călătorie a vasului SS Great Britain și mai târziu a fost ales membru al Societății Regale Asiatice, fiind avansat la gradul de colonel în 1854.
A murit la casa sa din Hyde Park Gardens pe 1 decembrie 1866 și a fost înmormântat în Biserica Sf. Andree din Hove, lângă Brighton.
George Everest nu a avut nicio legătură directă cu muntele care îi poartă numele, de altfel nu l-a văzut niciodată, fiind doar responsabil pentru angajarea ofițerului Andrew Scott Waugh, cel care a făcut primele observații despre celebrul munte, și a lui Radhanath Sikdar, cel care i-a calculat înălțimea. Înainte Muntele Everest era cunoscut printre britanici sub numele de Vârful “B” și mai târziu ca Vârful XV. În martie 1856, Waugh a scris Societății Geografice Regale pentru a anunța că muntele este cel mai înalt din lume și a propus să fie numit “după ilustrul său predecesor”.
Propunerea a fost dezbătută pe scară largă de Societatea Geografică Regală, savanții din India prezentând diverse nume native pe care le-au considerat corecte, cum ar fi Deva-dhunga, Chomolungma sau Gaurisankar. Everest însuși s-a opus folosirii numelui său, pentru că nativii din India nu-l puteau pronunța și nici nu putea fi scris în hindi. Cu toate acestea, în 1865 societatea a stabilit oficial numele “Muntele Everest”.
În secolul al XIX-lea, nici un alpinist nu a urcat mai sus de 8 000 m, abia în 1922, o expediție engleză atingând 8.326 m. Doi ani mai târziu, englezul E. F. Norton ajungea la 8.562 de metri. În deceniul 1930 – 1940 s-a întocmit o hartă exactă şi amănunţită a zonei Everestului. Expediţiile britanice din 1951—1952 conduse de Erik Shipton, la care a participat şi neozeelandezul Edmund Hillary, nu au obţinut succese prea însemnate. Ceva mai mult a realizat expediţia franco-elveţiană din 1952, care a urcat până la 8.600 de metri. Cu acest prilej s-a observant că urcuşul dinspre sud pe Everest e mai accesibil și că până la 8.500 de metri se poate urca fără aparate cu oxigen.
Anul următor, expediţia britanicului John Hunt a asaltat din nou Everestul. Pe 25 mai, doi alpinişti— Tom Bourvillon şi Charles Swans — au urcat până la 8.748 de metri, dar au abandonat, epuizaţi. Pe 28 mai, cinci oameni conduşi de Hunt au ajuns până la 8.500 de metri, unde au înnoptat. A doua zi, Edmund Hillary şi un localnic (şerpaşul Tensing) au reușit să ajungă pe cel mai înalt vârf din lume la ora 11:30.
