Sofia Dorothea de Celle, prințesa acuzată de adulter, a fost încarcerată pentru 33 de ani de soțul ei, regele George I al Angliei

Sofia Dorothea s-a născut pe 15 septembrie 1666 în orașul Celle din Saxonia inferioară, fiind singurul copil al lui Georg, Duce de Brunswick-Lüneburg și al metresei acestuia, Eleonore d’Esmier d’Olbreuse. Părinții ei se vor căsători după ce fetița a împlinit 10 ani, dar faptul că ea s-a născut ca un copil în afara căsătoriei a iscat multe probleme în aranjarea viitorului ei mariaj, pentru că mamele pretendenților erau reticente să o accepte ca viitoare mireasă. În cele din urmă, pe 22 noiembrie 1682, Sofia Dorothea, care avea în acel moment 16 ani, s-a căsătorit cu vărul ei, George Louis. După nouă ani, în 1714, tânărul va deveni rege al Marii Britanii și Irlandei de Nord sub numele de George I pentru că mama lui, ducesa Sofia, era nepoata regelui Iacob I al Angliei.

 

Mariajul dintre George Louis și Sofia Dorothea a fost unul nefericit încă de la început pentru că mama lui a urât-o și a desconsiderat-o pe Sofia Dorothea și, prin atitudinea ei, i-a influențat și pe ceilalți membri ai familiei.

Motivul căsătoriei fusese aproape pur financiar, iar soacra ei, ducesa Sofia, nu s-a sfiit să recunoască într-o scrisoare pe care i-a trimis-o nepoatei ei, Elizabeth Charlotte: “O sută de mii de taleri pe an este o sumă frumoasă de buzunar, fără a mai vorbi de faptul că este o soție frumoasă pentru fiul meu, George Louis, băiatul cel mai încăpățânat care a trăit vreodată, care are în jurul creierului o crusta groasă și provoc pe orice bărbat sau femeie să descopere vreodată ce se află acolo. Nu-i pasă prea mult de căsătorie în sine, dar cei o sută de mii de taleri pe an l-au ispitit așa cum ar fi ispitit pe oricine altcineva”.

Cuplul a avut doi copii, pe George Augustus, care va deveni regele George al II-lea al Marii Britanii și pe Sofia Dorothea, care se va căsători cu regele Frederic Wilhelm I al Prusiei și va fi mama regelui Frederic cel Mare.

 

În scurt timp de la căsătorie, George Louis a început o relație cu o contesă numită Melusine von der Schulenburg și a început să-și neglijeze soția. Părinții lui au intervenit și i-au cerut să fie mai rezervat cu această metresă, singura lor temere fiind că, dacă soția sa va afla și îl va părăsi, se va termina și cu plata celor o sută de mii de taleri. Răspunsul prințului a fost însă contrar așteptărilor mamei lui, pentru că a început să-și trateze soția cu brutalitate.

Fiind disprețuită de soacra sa și agresată verbal aproape zilnic de soț, Sofia Dorothea a încercat să-și găsească o alinare. L-a reîntâlnit în acea perioadă pe contele suedez Philip Christoph von Königsmarck cu care se văzuse prima dată la Celle, pe când el avea 16 ani și când avuseseră un flirt nevinovat.

Frații mai mici ai lui George Louis îl plăceau pe conte și l-au adus în salonul Sofiei ca să o înveselească. Bărbatul a stat în Hanovra timp de doi ani, apoi a plecat într-o expediție militară în Peloponnes, iar la întoarcere relația cu prințesa s-a intensificat și au început să-și trimită scrisori de dragoste.

Epistolele dintre cei doi au ajuns însă în 1692 în mâinile socrului Sofiei Dorothea care a luat măsuri imediate. L-a trimis pe contele suedez Königsmarck să lupte de partea armatei din Hanovra împotriva regelui Ludovic al XIV-lea și i-a interzis permisiile. Într-o noapte, tânărul și-a părăsit postul și a mers timp de șase zile pe jos pentru a o vedea pe delicata prințesă.

Aflând, autoritarul socru al fetei l-a exilat pe Königsmarck. George Louis i-a reproșat soției sale întreaga poveste cu scrisorile, a certat-o folosind un limba violent, așa cum obișnuia, iar ea l-a acuzat pe el pentru acestă situație. Scandalul a escaladat până la punctul în care George Louis s-a aruncat asupra soției sale și a început să o tragă de păr încercând chiar să o stranguleze cu un cordon.

 

Contele Königsmarck a fost cel mai probabil ucis, în orice caz în 1694 a dispărut, iar George Louis a dizolvat căsătoria cu Sofia Dorothea, nu pe motiv că ambii au comis adulter, ci pentru că ea și-ar fi abandonat soțul. Cu sprijinul tatălui ei, bărbatul a încarcerat-o pe prințesă la Casa Ahlden din orașul său natal, unde a rămas peste treizeci de ani, până când a murit. În acest timp i-a fost refuzat accesul la copii, i s-a interzis să se recăsătorească și avea voie numai să se plimbe neînsoțită în curtea conacului. I s-a dat totuși un venit, servitori, și după un timp a fost lăsată să meargă într-o trăsură în afara castelul ei, dar sub supraveghere permanentă.

De fapt, infidelitatea Sofiei Dorothea nu a fost clar dovedită niciodată, acele scrisori de dragoste nefiind o probă directă a adulterului ei. Fiul prințesei, George al II-lea, a fost foarte afectat de decizia tatălui său, acesta fiind motivul principal pentru care îl va urî toată viața.

 

În august 1726 prințesa prizonieră s-a îmbolnăvit grav și a fost imobilizată la pat, pe care nu l-a mai părăsit niciodată. A murit la vârsta de 60 de ani, după ce petrecuse 33 de ani încarcerată. Regele George nu a permis să se poarte doliu în Hanovra sau la Londra după moartea ei și a fost furios când a auzit că la curtea fiicei sale din Berlin a fost declarant doliu în memoria prințesei decedate.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *