HomeRăzboaie și revoluțiiAl Doilea Război MondialSurorile despărțite de gratiile comuniste

Surorile despărțite de gratiile comuniste

DS TW

Annie Samuelli era născută în 1910, iar sora ei, Nora, pe 9 iulie 1914, ambele în România. Cele două surori au fost arestate în noaptea de 25 iulie 1949 și după aproape un an, pe 28 aprilie 1950, Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat-o pe Annie la 20 de ani de muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare, infracţiunea fiind spionaj în favoarea Angliei şi Americii, iar pe Nora la 15 ani de închisoare pentru același delict.

În procesul “bibliotecilor americană şi engleză” au mai fost condamnați Constantin Mugur, contabil la Oficiul de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, la muncă silnică pe viaţă, prințesa Eleonnora Bunea-Wied, secretara lui Mugur, la 15 ani de muncă silnică, dar ea nu a supravieţuit detenţiei, murind pe 29 septembrie 1956 în închisoarea de la Miercurea Ciuc și Liviu Popescu Nasta, corespondent al “New York Times” la Bucureşti, condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Și el a murit, grav bolnav, la închisoarea-spital Văcăreşti, pe 6 decembrie 1956.

 

Surorile Samuelli, ambele licențiate în Drept, lucrau la instituții considerate ostile statului comunist. Annie era angajată ca secretară a şefului Oficiului de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, iar cea mică, Nora, era secretara şefului Oficiului de presă şi informaţii al Statelor Unite în România.

În 1961, după 11 ani și 340 de zile de detenție executați în mai multe închisori de femei – Mislea, Miercurea-Ciuc, Jilava, Timișoara, cele două femei au fost eliberate și răscumpărate, fiecare cu suma de 6000 de dolari, de o rudă aflată în Occident.

 

Ambele au ajuns inițial la Paris, îmbrăcate exact așa cum ieșiseră pe poarta penitenciarului, fără niciun fel de bagaj sau ban în buzunar, și au stat câteva luni în Franța, apoi au emigrat în Statele Unite. Naționalitatea lor era română, dar statul comunist le retrăsese cetățenia, așa că au fost considerate apatride.

Annie a primit, din partea guvernului britanic, după o perioadă de trei luni, cetăţenie britanică şi o pensie pentru “servicii aduse Coroanei” și mai târziu și-a adunat amintirile într-un volum publicat în 1997 în America, “Women behind bars in Romania” (cartea a fost tradusă în 2001 și în România), în care povestește că primul lucru pe care îl învățau femeile în temnițele comuniste era alfabetul Morse pentru că, spunea ea, dacă nu puteai comunica, nu rezistai. În amintirile adunate în volum, Annie scrie că femeile posteau vinerea, sărbătoreau Crăciunul și Paștele, își imaginau spovedaniile în fața duhovnicului sau mărturisirile în fața rabinului. 

 

Sora cea mică, Nora, a avut parte de un tratament complet diferit din partea fostului angajator, Oficiul de presă și informații al Statelor Unite. Există documentele oficiale care demonstrează că Nora a primit cetățenie americană de-abia după trei ani de la eliberarea din România comunistă, adică în 1964, și că a trimis, prin avocați, nenumărate memorii către guvernul SUA pentru a primi o indemnizație care să o ajute să supraviețuiască, mai ales pentru că, din cauza suferințelor pe care cele două surori le înduraseră în cei 11 ani trăiți în pușcăriile comuniste, ambele își pierduseră capacitatea de muncă.

Nora Samuelli a murit în decembrie 1986 la Washington, la vârsta de 72 de ani, iar Annie a supraviețuit până în 2003.

 

DS TW
Latest comment
  • Nesimtiti americanii lu’ peste prajit de la Oficiul de presă și informații al Statelor Unite. Cum sa lasi sa se chimuie un fost angajat al tau in inchisori? Ce daca nu era cetatean american? oricum dupa 3 ani i s-a acordat cetatenia americana, cam tarziu da totusi! Nora Samuelli chiar nu a avut noroc .

leave a comment