Eminescu, cât timp a petrecut la Viena, arăta de regulă foarte bine și era pe deplin sănătos. Prin pielița curată a feței sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în față și se închideau pe jumătate când râdea. Și râdea adesea, cu o naivitate de …
Eminescu în Viena, amintirile academicianului Theodor Stefanelli Read More »
Există o mulțime de povești pe care le aflăm după 50 sau 100 de ani de la momentul întâmplării lor doar dacă există cineva interesat să scormonească trecutul, arhivele, amintirile. Încercăm să spunem aici povești uitate sau complet necunoscute care intră în sfera secretelor de familie, a biografiilor ascunse, a evenimentelor peste care s-a așternut tăcerea. Vorbim despre prinți și prințese, despre medici, pictori, arhitecți sau scriitori, dar și despre oameni obișnuiți care au avut un destin neobișnuit și scoatem la lumină faptele lor. Nu judecăm istoria, doar o povestim, încercând să reconstituim delicat fațetele trecutului.
© Informatiile de pe această pagină pot fi preluate doar cu acordul explicit al proprietarului.
