Tatăl reginei Maria a României: Alfred, ducele care a fondat Colegiul Regal de Muzică

Alfred Ernest Albert, Duce de Saxa-Coburg și Gotha s-a născut pe 6 august 1844, fiind cel de al doilea fiu al reginei Victoria și al principelui Albert de Saxa-Coburg și Gotha. În 1856, în conformitate cu propriile sale dorințe, Alfred a intrat în Marina Regală, a devenit elev ofițer în august 1858 și a fost repartizat pe nava HMS Euryalus.

În momentul abdicării regelui Otto I al Greciei, în 1862, Prințul Alfred a fost ales să-l succeadă, însă guvernul britanic i-a blocat planurile de ascensiune la tronul Greciei. Prințul Alfred a rămas în marină și a fost promovat locotenent, apoi căpitan pe 23 februarie 1866, când a primit conducerea fregatei HMS Galatea.

Alfred a rămas al doilea în linie la succesiunea la tronul britanic de la naștere până pe 8 ianuarie 1864 când fratele său mai mare, Eduard, și soția acestuia, Alexandra a Danemarcei, au avut primul lor băiat, Prințul Albert Victor, Duce de Clarence și Avondale.

Pe 24 mai 1866 în onoarea aniversării reginei Victoria prințul a fost numit Duce de Edinburgh, Conte de Ulster și de Kent și a primit un venit de 15.000 de lire garantat de Parlament și un loc în Camera Lorzilor.

Din ianuarie 1867 până în iunie 1868 Ducele de Edinburgh efectuează un tur al lumii la comanda navei sale, Galatea. Pe 12 martie 1868, la Sydney, este victima unui atentat, dar supraviețuiește. În cursul călătoriilor sale, este primul membru al familiei regale britanice care vizitează Australia, în 1868, Noua Zeelandă, în 1869, India Britanică, în decembrie 1869, și Hong Kong.

Pe 23 ianuarie 1874, Ducele de Edinburgh s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, a doua fiică a țarului Alexandru al II-lea și a soției sale, Maria de Hesse, la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au făcut prima apariție publică la Londra pe 12 martie.

Deși mariajul nu a fost unul fericit, Alfred și Maria Alexandrovna au avut cinci copii: Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha, Maria, care va deveni regina României, Victoria, Mare Ducesă a Rusiei, Alexandra, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg și Prințesa Beatrice, Ducesă de Galliera.

Alfred și Maria s-au mutat la Casa Clarence din Londra, care a devenit principala lor reședință din Anglia, dar locuiau deseori în conacul de la țară, Eastwell Park, o mare moșie de 2.500 de acri în apropiere de Ashford, în Kent.

Maria Alexandrovna a avut dificultăți să se adapteze la curtea britanică. Pentru ea, clima era detestabilă, iar mâncarea prea dulce. A găsit Casa Clarence, reședința din Londra, “sumbră” și a descris Londra ca “un loc imposibil, unde oamenii sunt nebuni după plăcere” și inferioară orașului Sankt Petersburg, cu străzile sale largi, domurile de aur și magnificele palate. În ochii ei, Palatul Buckingham și Castelul Windsor nu puteau concura cu splendorile Palatului de Iarnă pe care îl iubea atât de mult.

Vizitele constante la soacra sa, regina Victoria, la Castelul Windsor și Osborne, în Isle Wight erau plictisitoare. Când a vizitat Scoția, Maria Alexandrovna a înghețat de frig în dormitorul ei neîncălzit de la Castelul Balmoral și a ordonat să fie aprins un foc. Când a ieșit afară, regina Victoria a intrat în cameră și i-a cerut unei servitoare să arunce apă pe foc și să deschidă toate ferestrele. Curând a început să scrie scrisori acasă, tatălui ei, descriind-o pe regina Victoria “o bătrână cu o încăpățânare prostească”. Dezamăgită de Marea Britanie și de viața dificilă cu soacra ei, Ducesa sfida frecvent convențiile englezești fumând în public, de exemplu, și a șocat societatea britanică îngrijindu-și copii ea însăși.

În octombrie 1886 familia s-a stabilit în Malta, unde Ducele a fost numit comandant șef al flotei britanice și, pentru următorii trei ani, familia a petrecut fiecare iarnă la palatul San Anton din Malta.

Odată cu trecerea anilor, Alfred și Maria au început să trăiască separat. Aveau puține în comun în afară de pasiunea pentru muzică și de copiii lor. El era rezervat, taciturn, cu toane, țâfnos și bea excesiv, iar la mijlocul anilor 1880 a devenit alcoolic. Ducele era descris ca fiind “nepoliticos, supărăcios, încăpățânat, lipsit de scrupule, risipitor și infidel”, conform autoarei Julia P. Gelardi în “From Splendor to Revolution: The Romanov Women, 1847—1928”.

La moartea unchiului lui Alfred, Ernst al II-lea, Ducatul de Saxa Coburg a revenit Ducelui de Edinburgh, deoarece fratele său mai mare, viitorul rege Eduard al VII-lea al Regatului Unit renunțase la drepturile asupra succesiunii. La început ducele era privit ca un “străin”, însă treptat și-a câștigat popularitatea în regiune. Ducelui îi plăcea muzica și era un excelent violinist, el fiind fondatorul Colegiului Regal de Muzică.

Când a devenit Duce de Saxa-Coburg și Gotha a renunțat la venitul de 15.000 de lire pe an alocat de Parlament și la locul său în Camera Lorzilor.

Ducele spera ca fiica sa cea mare, Maria, să se căsătorească cu nepotul său, George, viitorul rege George al V-lea. Ducesa s-a împotrivit și a hotărât ca fiica ei să evite greșeala sa și a făcut tot ce a putut pentru a o mărita cu Prințul Moștenitor Ferdinand al României.

În acea perioadă, Casa Regală a României era în căutarea unei partide pentru prințul de coroană. Primele întâlniri din anul 1891 vor fi eșecuri totale, dar apoi, prin intervenția energică a împăratului german care îl cheamă pe timidul Ferdinand și îi ordonă să rezolve situația, simultan cu presiunile făcute de marea ducesă Maria Alexandrovna asupra Mariei, lucrurile se vor aranja prin anunțarea logodnei noului cuplu, în vara lui 1892.

Pentru oficializarea logodnei, regele Carol I a efectuat în toamna lui 1892 o vizită la Londra pentru a se întâlni cu ducele de Edinburgh, tatăl Mariei, și apoi cu regina Victoria, care a fost de acord cu căsătoria preconizată.

Nu același success l-a avut mama Mariei pentru aranjarea căsătoriei fiului ei cel mare. Pe 28 ianuarie 1895, la Curtea britanică s-a publicat următorul text: “Suntem informați că o căsătorie a fost aranjată între Alteța Sa Regală Prințul Alfred de Saxa-Coburg și Gotha și Alteța Regală Ducesa Elsa Matilda Marie, fiica Ducelui William Eugen de Württemberg”. Logodna anunțată a fost ruptă însă de familia miresei când s-au aflat mai multe despre stilul de viață a tânărului Alfred, descris de tabloidele germane.

Prin anul 1899, Alfred începuse să prezinte simptome severe de sifilis pe care îl dobândise când era ofițer, acesta fiind motivul pentru care a lipsit de la nunta de argint a părinților săi celebrată pe 22 ianuarie 1899, deși cauza oficială a absenței sale a fost o depresie nervoasă.

Fratele reginei Maria a României, Alfred, s-a sinucis împușcându-se cu un revolver. Timp de trei zile a fost îngrijit la Schloss Friedenstein în Gotha înainte să fie trimis la sanatoriul Martinnsbrunn din apropiere de Merano, în sudul Tirolului. Alfred a murit pe 6 februarie 1899, la vârsta de 24 de ani, și a fost înmormântat la mausoleul ducal din Coburg.

Tatăl Mariei, Ducele de Saxa-Coburg, a murit de cancer la gât pe 30 iulie 1900 la Schloss Rosenau, reședința de vară ducală situată la nord de Coburg și a fost înmormântat în mausoleul familiei.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *