HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseTatiana Constantinovna a devenit maica Tamara

Tatiana Constantinovna a devenit maica Tamara

DS TW

Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei s-a născut pe 23 ianuarie 1890 și a fost al treilea copil și fiica cea mare a Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei și a soției sale, Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg. Numele Tatiana a fost ales la ideea bunicului patern și a fost inspirat de personajul Tatiana Larina din romanul lui Alexander Pușkin, Eugene Onegin.

Fetița a fost prietenă apropiată cu cele două fiice mai mari ale țarului Nicolae al II-lea, Olga și Tatiana, și a fost menționată frecvent în jurnalele acestora. În copilărie, a fost descrisă ca o fată liniștită căreia îi plăcea să cânte la pian, pasiune pe care o moștenise de la tatăl ei.

Tatiana și-a făcut prima apariție oficială la curtea imperială pe 11 august 1904, la botezul vărului ei, țareviciul Alexei Nikolaevici, care a fost creștinat în Biserica de la Palatul Peterhof. Cu această ocazie a îmbrăcat ținuta de gală completă, mănuși albe lungi, un șirag de perle al mamei și un kokoshnik din satin pe cap.

Fetița iubea foarte mult animalele, iar fratele ei, Gavrill, i-a oferit un papagal pe care a încercat să-l învețe să vorbească, dar fără rezultat. La un moment dat, Tatiana se juca cu micuța pasăre când aceasta s-a întors brusc și a lovit-o cu ciocul pe frunte, iar cicatricea a rămas vizibilă tot restul vieții.

La începutul anului 1911, se zvonea că ducesa se va căsători cu prințul Alexandru al Serbiei, dar planurile nu au fost duse la capăt și Alexandru s-a căsătorit mai târziu cu principesa Maria a României.

În primăvara anului 1911, Tatiana Constantinovna s-a logodit cu prințul Constantin Bagration de Mukhrani, un georgian care servea într-un regiment al Gărzilor Imperiale Ruse și care avea să moară în timpul Primului Război Mondial. Ducesa a fost prima membră a familiei Romanov care s-a căsătorit cu un prinț nedinastic și, din punct de vedere legal, mariajul a fost considerat morganatic. Inițial tatăl ei nu a fost de acord cu uniunea și a trimis-o în Crimeea, pentru a o consulta pe țarina văduvă Maria Feodorovna, dar aceasta i-a dat binecuvântarea. Tatiana Constantinovna a fost nevoită însă să renunțe la drepturile dinastice, iar țarul Nicolae al II-lea a emis un ucaz care confirma decizia: “Alteța Sa Prințesa Tatiana Constantinovna ne-a prezentat prin semnătură o renunțare la dreptul de succesiune la tronul Rusiei”, primind, în schimb, acceptul de a se căsători cu Bagration-Mukhransky.

 

Mariajul Tatianei cu prințul georgian a avut loc la moșia tatălui ei din Pavlovsk pe 6 septembrie 1911. Țarul a fost prezent la nuntă și se spune că el i-a sugerat mirelui să semneze în registru ca “Prințul Gruzinsky”. Prin schimbarea legii, acordarea permisiunii fără precedent pentru această căsătorie și, mai ales, prin participarea la ceremonie, Nicolae al II-lea a admis, de fapt, că uniunea nu era un act de rebeliune sau o rușine pentru familia Romanov.

În aceeași zi, împăratul a emis un alt ucaz: “Prin acordul nostru și al Marelui Duce Constantin Constantinovici și al Marii Ducese Elizaveta Mavrikievna, nunta a avut loc în ziua de 24 august a acestui august. Ca urmare a acestui ordin, Prințesa Tatiana Constantiovna poate să păstreze titlul de Alteță și de acum înainte să poarte numele Alteța Sa Prințesa Tatiana Constantinovna, Prințesă Bagration-Mukhransky”.

Tatiana și Prințul Constantin Bagration de Mukhrani au avut doi copii: Teymurez Bagration și Natasha Bagration. După izbucnirea Primului Război Mondial, bărbatul a plecat pe front și a fost ucis în luptă în 1915. Văduva îndurerată a găsit alinare la Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna, cunoscută în societate atât pentru frumusețea și farmecul ei, cât și pentru actele de caritate pe care le făcea, care a știut să o consoleze cu multă blândețe. După câteva zile de la funeralii s-a mutat cu fratele ei, Igor, în Caucaz.

Un alt frate, Oleg, fusese și el rănit și el pe front și murise pe 29 septembrie 1914 la Spitalul Vitebsk din Vilno, iar ceilalți trei, Ioan, Constantin și Igor, au fost uciși de bolșevici în 1918. În acea perioadă, Tatiana Constantinovna s-a apropiat de unchiul ei, Dmitri Constantinovici, care era văduv, iar după Revoluția din Februarie a rămas cu acesta în palatul lui, pentru că se îndrăgostise de Alexander Korochenzov, asistentul Marelui Duce.

Îndemnată de unchi, prințesa a părăsit Rusia împreună cu Korochenzov și copiii din mariajul cu prințul georgian, fiind norocoși pentru că au plecat la timp. În ianuarie 1919, unchiul Dmitri a fost executat de bolșevici la Sankt Petersburg. Tatiana Constantinovna și Alexander s-au refugiat inițial în România, apoi au plecat în Elveția. Prințesa s-a reîntâlnit la Bruxelles cu mama și sora ei, Vera, și cu unicul frate supraviețuitor, Georgy Constantinovici. În noiembrie 1921, s-a căsătorit cu Korochenzov la Geneva, dar trei luni mai târziu Tatiana a devenit văduvă pentru a doua oară, pentru că bărbatul a murit subit.

Și-a crescut singură copiii, oferindu-le cea mai bună educație pe care a putut să și-o permită. Imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a decis să se călugărească, intrând la început la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena din Ierusalim, unde au fost mutate rămășițele Marii Ducese Elisabeta Feodorovna. Tatiana a devenit apoi stareță la Mănăstirea Muntele Măslinilor din Ierusalim, luându-și numele Maica Tamara, după numele reginei georgiene Tamar.

Marea Ducesă a murit pe 28 august 1979, la vârsta de 89 de ani, și a fost înmormântată la mănăstirea în care a slujise cu mult devotament și pioșenie în ultimii ani ai vieții.

DS TW
No comments

leave a comment