Thoma Ionescu s-a născut pe 13 septembrie 1860 la Ploiești și a fost fiul negustorului Gheorghe (Ghiță) Ioan și al Eufrosinei, considerată o femeie foarte frumoasă și inteligentă, și frate al viitorului politician conservator Take Ionescu și al diplomatului Victor Ionescu.
Tatăl era autoritar și impulsiv și își concentra întreaga energie asupra afacerii sale cu cereale, lăsând în grija soției creșterea copiilor. După absolvirea liceului “Sfântul Sava” din București, tânărul Thoma a studiat, între 1878 și 1885, la Facultatea de Medicină din Paris și, în paralel, a urmat cursuri de științe juridice.
După trei ani de pregătire universitară, a început să lucreze ca extern, apoi, după obținerea diplomei de medic, până în 1890 a fost intern la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris, unde s-a specializat în chirurgie.
În 1890 Thoma Ionescu a primit titlul de doctor în medicină și chirurgie pentru teza „Colonul pelvian în timpul vieții intrauterine”, o lucrare ce va fi premiată de Academia de Medicină din Paris.
În perioada 1892-1895, a lucrat în Franța, ca profesor de anatomie la Facultatea de Medicină. Întors în țară, a devenit doctor la Spitalul Colțea și a fost ales, pentru trei mandate, decan al Facultății de medicină, apoi pentru o perioadă de trei ani, rector al Universității din București.
Considerat întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie, în 1902 medicul a publicat lucrarea “Tratamentul chirurgical al cancerului uterin”, în care descria histerectomia lărgită, o operație radicală de extirpare a colului uterin, efectuată pe cale abdominală.
În timpul unor vizite în Anglia și America desfășurate în anii 1909-1910, medicul a promovat “rachianestezia înaltă”, care putea fi utilizată la intervenții chirurgicale efectuate pe toracele superior și la gât și a făcut demonstrații ale acestei metode în clinici medicale extrem de cunoscute.
Școala sa de chirurgie a fost extraordinar de importantă în formarea specialiștilor români la începutul secolului XX, iar de numele lui sunt legate câteva proceduri, tehnici și metode chirurgicale inovatoare și chiar instrumente medicale, unele dintre ele fiind utilizate și astăzi.
“Acul Ionescu” este un ac pentru sutură totală cu fir de metal, “Cura Ionescu” este procedura de intervenție chirurgicală a anginei pectorale prin rezecția totală a simpaticului cervical, “Operația Ionescu” este numită histerectomia totală lărgită cu extirparea grupelor ganglionare limfatice și este practicată pentru intervenția chirurgicală în cancerul de col uterin, “Rahianestezia înaltă Thoma Ionescu” este procedura prin care substanța anestezică este introdusă intrarahidian în regiunea cervicală înaltă sau suboccipital, iar “Depărtătorul Ionescu” este instrumental utilizat pentru îndepărtarea țesuturilor dintr-o plagă operatorie.
În timpul Primului Război Mondial, după ocuparea Bucureștiului de trupele feldmareșalului August von Mackensen, profesorul a plecat în refugiu la Iași, unde și-a continut munca de chirurg, operând mii de soldaţi răniţi veniţi de pe front.
Marele medic s-a aflat printre militanții creării statului național român, în 1918 a fãcut parte din Consiliul Național al Unității Românilor de la Paris, iar în perioada 1920-1921 a fost primul delegat al României la sesiunile Ligii Națiunilor de la Geneva.
Thoma Ionescu a devenit în iunie 1925 membru de onoare al Academiei Române. A murit la București un an mai târziu, pe 28 martie 1926, la vârsta de 65 de ani, în urma unui atac de cord, alături de el fiind, în ultimele clipe, soția, Angela Chirițescu, și fiul său. Marele doctor a fost depus în sala consiliului profesoral de la Facultatea de Medicină din București, unde zeci de studenți, profesori și medici și-au adus omagiile, fiind apoi înmormântat la Cimitirul Bellu, lângă mormântul chirurgului Grigore Romniceanu, în apropiere de cel al poetului Mihai Eminescu.
Ziarul Universul scria la dispariția sa:
“Când dr. Thoma Ionescu se hotărâse să facă experienţe şi în America cu descoperirea sa privitoare la anestezierea generală prin rachianestezie, n-a fost preocupat atât de lărgirea câmpului de operaţie al chirurgului, cât de micşorarea durerii omului şi de dorinţa de a vindeca un mai mare număr de bolnavi.
Când ziariştii de peste Ocean, l-au întrebat pe dr. Thoma Ionescu cât vrea să câştige în America prin noua sa metodă de anesteziare, savantul român a răspuns:
– Nimic!
A doua zi, ziariştii americani au scris că marele savant român a venit în Statele Unite for humanity, să facă cunoscută şi americanilor o mare descoperire medicală, care interesează nu numai ştiinţa pură, dar întreaga umanitate. Spiritul generos şi dezinteresat al acestui savant din Bucureşti a entuziasmat pe americanii practici şi de aceea presa lor i-a adus cel mai frumos şi bine meritat omagiu ce se poate aduce unui mare senior al ştiinţei: el lucrează numai pentru binele uman. Iată misiunea nobilă a savantului.
Dar dr. Thoma Ionescu nu a fost numai cercetătorul neobosit, creatorul de metode noi, descoperitorul pasional şi experimentatorul perseverent în domeniul vast al ştiinţei medicale, ci şi marele cetăţean al patriei sale.
Numit prosector definitiv la Facultatea de medicină din Paris, invitat apoi să colaboreze cu marii profesori ai acestui înalt institut cultural la cel mai important tratat de anatomie din Franţa, tânărul dr. Thoma Ionescu n-a şovăit o clipă să vină în ţară şi să accepte să fie numit profesor la Facultatea de medicină din Bucureşti.
El a înţeles că datoria îl cheamă în mijlocul nostru, spre a fi folositor, în primul rând, patriei sale.
Când a izbucnit războiul european, dr. Thoma Ionescu, s-a pus în fruntea colegilor şi a studenţilor săi iubiţi şi a făcut să se audă în occidentul civilizat protestul energic şi demn al Universităţilor române împotriva operei de distrugere întreprinsă de Germania în complicitate cu Austro- Ungaria, Bulgaria şi Turcia. El s-a pus în fruntea mişcării naţionale în epoca neutralităţii şi a pledat cu avânt şi convingere cauza României, în 1918, în toate societăţile savante din Occident, în acele clipe tragice pentru neamul nostru. Şi glasul lui a avut un puternic răsunet în ţările aliate.
Acest mare savant şi mare cetăţean care a înălţat numele de român peste hotare a murit fericit că a văzut realizat visul unităţei naţionale. El a fost acela, care în 1918, a pronunţat următoarele cuvinte la şcoala de înalte studii a Sorbonei:
„Tot românul a visat din leagăn unitatea naţională, dar generaţii întregi au dus cu ele în morminte acest vis. Sunt fericit și mândru că aparţin acestei generaţii, care, mai fericită decât celelalte precedente, a putut vedea acest vis transformat într-o vie realitate li va lua cu dânsa în mormânt asigurarea de a fi lăsat generaţiilor viitoare o ţară cuprinzând toată suflarea românească şi care nu va avea decât sarcina să conducă marile destine pe care le rezemă viitorul”.
La o şedinţă omagială a Academiei Franceze, profesorul Jean-Louis Faure a spus despre eminentul chirurg român: “Thoma Ionescu a deţinut un rol proeminent printre chirurgii epocii sale, a fost mai mult decât un savant ilustru, mai mult decât un mare chirurg, a fost un mare cetăţean, al cărui nume va dăinui in istoria patriei sale”.
Pingback: Sinuciderea lui Dimitrie Anghel, poetul florilor - Dosare Secrete / July 16, 2023
/