TRAGICA VIAȚĂ ȘI MOARTE A LUI BEATRICE CENCI: Violată de un tată abuziv, a fost condamnată la moarte și executată pe Ponte Sant’Angelo din Roma

Beatrice Cenci s-a născut pe 6 februarie 1577 și a fost fiica Ersiliei Santacroce și a contelui Francesco Cenci, un bărbat violent și afemeiat. Când Beatrice avea șapte ani, în iunie 1584, mama ei a murit, iar Beatrice și sora mai mare, Antonina, au fost trimise la o mănăstirea Santa Croce a Montecitorio care aparținea călugărițelor terțiare franciscane și se afla în cartierul Colonna din Roma.
Contele locuia la Palazzo Cenci, considerat și astăzi o “casă a ororilor”, printre membrii familiei sale extinse aflându-se a doua soție, Lucrezia Petroni, fratele mai mare al Beatricei, Giacomo, și Bernardo, fiul lui Francesco din a doua căsătorie. De asemenea, contele avea un castel, La Rocca din Petrella Salto, aflat într-un mic sat din munții Abruzzi, la nord-est de Roma.
Era cunoscut în comunitate faptul că Francesco Cenci a abuzat-o pe prima sa soție, Ersilia Santa Croce, i-a bătut deseori pe fiii săi și a violat-o de mai multe ori pe Beatrice, făcându-se vinovat de incest. Bărbatul a fost închis de mai multe ori pentru diverse infracțiuni, dar, datorită statutului său nobiliar, a fost eliberat de fiecare dată. Beatrice a încercat să informeze autoritățile despre faptul că acesta o maltrata și o viola frecvent, dar nu s-a întâmplat nimic, deși mulți din oameni din Roma erau la curent cu abuzurile la care contele își supunea familia. Când acesta a aflat că fiica lui îl reclamase, le-a trimis pe Beatrice și pe Lucrezia la castelul familiei de la La Petrella del Salto.
Trei dintre copiii familiei Cenci – Beatrice și frații ei, Giacomo și Bernardo, împreună cu Lucrezia, cea de-a doua soție a contelui, au decis că nu au altă soluție decât să încerce să scape de el și au organizat împreună un complot. În 1598, în timpul unuia dintre sejururile acestuia la castel, doi servitori, dintre care unul devenise iubitul secret al Beatricei, i-au ajutat să-l otrăvească, dar acest lucru nu a reușit să-l omoare pe Francesco. După aceea, Beatrice, frații ei și mama vitregă l-au lovit pe conte cu un ciocan și l-au aruncat de la balcon pentru a face să pară că a fost victima unui accident. Cu toate acestea, nimeni nu din sat n-a crezut că moartea lui a fost accidentală.
În cele din urmă, absența lui Francesco a fost observată și poliția papală a încercat să afle ce s-a întâmplat. Iubitul Beatricei a fost torturat și a murit fără a mărturisi adevărul. Între timp, un prieten de familie, care știa că avusese loc o crimă, a ordonat uciderea celui de-al doilea servitor pentru a fi evitat orice risc de a se afla adevărul.
Cu toate acestea, complotul a fost descoperit și cei patru membri ai familiei Cenci au fost arestați, găsiți vinovați și condamnați la moarte prin decapitare. Oamenii de rând din Roma, știind motivele crimei, au protestat împotriva deciziei tribunalului, obținând o scurtă amânare a executării pedepsei. Neîndurător, Papa Clement al VIII-lea, temându-se să situația s-ar putea repeta și în alte cazuri, a refuzat să-i grațieze.
În dimineața zilei de 11 septembrie 1599, cei patru au fost duși la Ponte Sant’Angelo, unde aveau loc, de obicei, execuțiile publice. Urcat pe eșafod, Giacomo a fost supus torturii continue, apoi capul i-a fost zdrobit cu un ciocan. Spectacolul public a continuat cu execuția Lucreziei și, în cele din urmă, a Beatricei, ambele fiind decapitate cu un topor mic. Doar tânărul de 12 ani, Bernardo, a fost cruțat, dar a fost dus la eșafod și obligat să asiste la executarea rudelor sale înainte de a fi trimis înapoi la închisoare. Toate proprietățile familiei Cenci au ajuns imediat în posesia familiei Papei Clement al VIII-lea. Bernardo a devenit apoi sclav la galere pentru tot restul vieții sale, dar a fost eliberat un an mai târziu.
Beatrice a fost înmormântată în biserica San Pietro in Montorio. După moartea ei, fata a devenit un simbol al oamenilor nedreptățiți din Roma și un motiv de revoltă împotriva aristocrației. Tot în acea perioadă a apărut legenda că în fiecare an, în noaptea dinaintea aniversării morții ei, tânăra se întoarce la podul unde a fost executată, purtându-și în mâini capul tăiat.
Pictorul italian Michelangelo Merisi Caravaggio, care a asistat la execuția publică a Beatricei, a folosit-o ca inspirație pentru scena decapitării din “Iudita tăind capul lui Holofern”. Scena morții lui Holofern, preluată după o legendă din Vechiul Testament, surprinde momentul când Iudita, după ce l-a îmbătat pe conducătorul cuceritorilor, îi taie capul. Realismul extrem al tabloului produce un efect cutremurător, chipurile pictate exprimând deopotrivă durere, oroare, spaimă și groază, stări pe care Caravaggio le-a văzut cu ochii săi în momentul morții Beatricei.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *