HomeOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliTragica viață și moarte a lui Beatrice Cenci

Tragica viață și moarte a lui Beatrice Cenci

DS TW
Beatrice Cenci s-a născut pe 6 februarie 1577 și a fost fiica Ersiliei Santacroce și a contelui Francesco Cenci, un bărbat violent și afemeiat. Când Beatrice avea șapte ani, în iunie 1584, mama ei a murit, iar fetița și sora mai mare, Antonina, au fost trimise pentru o vreme la Mănăstirea Santa Croce a Montecitorio, care aparținea călugărițelor terțiare franciscane și se afla în cartierul Colonna din Roma.
Contele locuia la Palazzo Cenci, considerat o “casă a ororilor”, printre membrii familiei sale extinse aflându-se a doua soție, Lucrezia Petroni, fratele mai mare al Beatricei, Giacomo, și Bernardo, fiul lui Francesco din cea de-a doua căsătorie. De asemenea, contele avea un castel, La Rocca din Petrella Salto, aflat într-un mic sat din munții Abruzzi, la nord-est de Roma.
În comunitate erau cunoscute violențele și comportamentul abuziv al lui Francesco Cenci, se știa că o lovise de mai multe ori pe prima sa soție, Ersilia Santacroce, că i-a bătut deseori pe fiii săi și că o viola pe Beatrice, făcându-se vinovat de incest, bărbatul a fost chiar reținut de câteva ori, dar, datorită statutului său nobiliar, a fost eliberat de fiecare dată. Beatrice însăși a încercat să informeze autoritățile despre frecventele abuzuri la care era supusă, dar niciodată tatăl ei nu a fost pus sub acuzare, ba, mai mult, când a aflat că fiica îl reclamase, le-a trimis pe Beatrice și pe cea de-a doua soție, Lucrezia, la castelul din Petrella del Salto.
Beatrice și frații ei, Giacomo și Bernardo, împreună cu mama vitregă, au decis că nu au altă soluție decât să încerce să scape de el și au organizat împreună un complot. În 1598, în timp ce bărbatul venise să le viziteze, doi servitori, dintre care unul devenise iubitul Beatricei, le-au ajutat pe femei să-l otrăvească, însă Francesco nu a murit și atunci l-au lovit cu un ciocan și l-au aruncat de la balcon pentru a face să pară că a fost victima unui accident. Cu toate acestea, nimeni din sat nu a crezut că moartea lui a fost accidentală.
În cele din urmă, absența lui Francesco a fost observată și poliția papală a încercat să afle ce s-a întâmplat. Iubitul Beatricei a fost torturat și a murit fără a mărturisi adevărul. Între timp, un prieten de familie, care știa că avusese loc o crimă, a ordonat uciderea celui de-al doilea servitor pentru a fi evitat orice risc de a se afla adevărul.
Cu toate acestea, planul a fost descoperit și cei patru membri ai familiei Cenci au fost arestați, fiind găsiți vinovați și condamnați la moarte prin decapitare. Oamenii de rând din Roma, care cunoșteau motivele crimei, au protestat împotriva deciziei tribunalului, obținând o scurtă amânare a execuției, dar Papa Clement al VIII-lea a refuzat să îi grațieze.
În dimineața zilei de 11 septembrie 1599, cei patru au fost duși la Ponte Sant’Angelo, unde aveau loc, de obicei, execuțiile publice. Urcat pe eșafod, Giacomo a fost torturat, apoi capul i-a fost zdrobit cu un ciocan. Spectacolul public a continuat cu execuția Lucreziei și, în cele din urmă, a Beatricei, ambele fiind decapitate. Doar Bernardo, care avea 12 ani, a fost cruțat, dar a fost dus la eșafod și obligat să asiste la executarea rudelor sale înainte de a fi trimis la închisoare. Toate proprietățile familiei Cenci au ajuns imediat în posesia familiei Papei Clement al VIII-lea.
Beatrice a fost înmormântată în biserica San Pietro in Montorio, iar după moarte fata a devenit un simbol al oamenilor nedreptățiți. Tot în acea perioadă a apărut legenda că în fiecare an, în noaptea dinaintea aniversării morții ei, tânăra se întoarce la podul unde a fost executată, purtându-și în mâini capul tăiat.
Pictorul italian Caravaggio, care a asistat la execuția publică a Beatricei, a folosit-o ca inspirație pentru scena decapitării din “Iudita tăind capul lui Holofern”, tabloul al cărui realism produce un efect cutremurător, chipurile înfățișate pe pânză exprimând deopotrivă durerea, oroarea, spaima și groaza, stări pe care Caravaggio le-a văzut cu ochii săi în momentul morții tinerei femei.
DS TW
No comments

leave a comment