Traian Grozăvescu s-a născut pe 21 noiembrie 1895 la Lugoj, în Caraș Severin, la acel moment parte a Austro-Ungariei, și a fost fiul funcționarului Costi Grosăvescu. Tânărul a urmat Facultatea de Drept la Budapesta, oraș în care a început, în 1914, și cursurile Academiei de Muzică, în 1919 a debutat pe scena Operei din Cluj, iar după patru ani, în martie 1923, a fost invitat sa cânte la Viena. Cariera sa a continuat la Budapesta, Praga și Berlin, orașe în care tenorul a făcut turnee de mare succes, dar revenea frecvent și în țară, onorând contractele care îi erau oferite de Opera din București.
Pe 10 februarie 1927, Traian Grozăvescu a cântat pentru ultima dată pe scena operei din Viena în “Rigoletto”. Peste doar cinci zile, pe 15 februarie, într-un acces de gelozie, soția sa, Nelly Koveszdy (presa interbelică o numește și Mary), fosta nevastă a unui ofițer de jandarmi de care divorțase pentru tânărul artist, l-a ucis cu un revolver.
Crima s-a petrecut în fața surorii lui Grozăvescu, Olga, care a încercat să aplaneze conflictul conjugal pornit de la refuzul tenorului de a o lua la Berlin pe soție. Cuplul avusese recent un copil care murise la doar câteva luni, iar Nellie Grozăvescu suferea de depresie și isterie. Femeia a fost reținută de poliția vieneză, fiind acuzată de omor cu premeditare.
Tenorul de doar 31 de ani a murit pe loc și a fost înmormântat în cimitirul ortodox din Lugoj. Soția sa, Nellie, a fost achitată un an mai târziu, pentru că judecătorii vienezi nu au considerat crima pasională o faptă care să poată fi pedepsită cu închisoarea. Inițial, femeia și-a exprimat regretele în fața instanței, dar pe parcursul procesului a declarat că nu a existat premeditare în fapta sa și că cearta conjugală a fost provocată dea infidelităților repetate ale tenorului.
Traian Grozăvescu a cântat, în scurta sa carieră, alături de mari artiști ai operei precum Lotte Lehmann, Maria Jeritza sau Ada Polekova, devenind un adevărat star al epocii.
Despre Nelly, gazetarii de la ziarul Patria scriau la acel moment:
“Am avut prilejul să stau de vorbă cu soţia mult regretatului tenor, Nelly, acum doi ani. Şi mi-am dat seamă îndată că femeia aceasta a pus absolută stăpânire pe acest mare cântăreţ, că dispunea cu totul asupra averii lui, asupra carierei lui, asupra vieţii lui sufleteşti, asupra planurilor lui în viitor. L-a acaparat şi l-a exploatat în chip neomenesc, anormal, bolnav, scandalos. Sutele de mii de franci realizaţi de arta minunată a tenorului Grozăvescu nu intrau în mâna lui, ci treceau îndată în mâna ei. Ea administra toată averea adunată şi pe numele ei se depunea mereu orice sumă nouă realizată. Lui nu-i dădea decât „bani de buzunar”.
A cumpărat Grozăvescu o vie. Nici până azi n-a putut-o plăti proprietarului ei din Banat, fiindcă nevasta lui n-a voit să-i dea bani.
Când am discutat cu mult regretatul Grozăvescu asupra condiţiilor materiale ale viitorului său turneu în România, nu el, ci soţia lui şi-a rezervat dreptul să stabilească condiţiile şi cu-n creion s-a apucat să facă calcule, ca să-mi comunice apoi o sumă fantastică, inacceptabilă.
Trebuie să accentuez aici următoarele: Dacă Grozăvescu n-a venit des în România, să ne delecteze cu marea lui artă, vina o poartă numai criminala lui soţie. Dacă Gozăvescu cânta scump şi nu erau accesibile concertele lui pentru masele populare, vina era a soţiei criminale, care fixa cele mai mari onorarii. Grozăvescu era bun, cu inimă largă, ar fi voit să cânte pentru toţi, dar ea era aceea care-l exploata, ea fixa şi programul fiecărui concert, şi drămuia fiecare cântec al lui. De aceea s-a şi iscat acum doi ani un mare scandal la Timişoara: Tineretul Român cerea ca, în afară de program, care era prea scurt, să mai cânte câteva cântece româneşti. Ea însă nu i-a dat voie lui Grozăvescu să lungească programul concertului. Dar tineretul şi publicul cereau stăruitor ca Grozăvescu să mai cânte câteva bucăţi. Atunci s-a auzt strigătul ei:
– În această țară de scandalagii n-ai să mai vii”
O altă mărturie a epocii arăta:
“În cercuri artistice care au cunoscut mai de aproape pe soţia lui Grozăvescu, ea este descrisă în chipul următor:
Era o femeie simpatică, de statură înaltă, cu ochii vii, mândră, inteligentă şi cultă. La aparenţă duceau o viaţa conjugală armonioasă. Ea a avut o fetiţă de vreo 10-11 ani din întâia ei căsătorie cu maiorul Călţun. Din căsătoria cu Grozăvescu au rezultat două fetiţe. Una e de 2 ani şi jumătate, cealaltă s-a născut moartă.
Fire geloasă, ea făcea mereu scene de gelosie ori de câte ori i se părea că Grozăvescu petrece bucuros şi în societatea altor femei. Cert este că ea a ajutat mult în accelerarea carierei lui. Asasinatul nu se explică decât ca o tulburare momentană a creierului.
Nervoasă, isterică şi exaltată, părea că ţine foarte mult la el, dar în realitate nota ei dominantă a fost egoismul.
Pe când Grozăvescu era un bănăţean mândru şi român întreg, ea ura pe români din adâncul inimii. El voia să se întoarcă în ţară, pe când dânsa dorea să-l facă cetăţean austriac. Multe conflicte s-au iscat şi pe această chestiune.
Acum doi ani, când dorul nostalgic de patrie l-a adus acasă, Popovici- Beyreuth a întins mâna de împăcare fostului cântăreţ al Operei Române de la Cluj. Dacă împăcarea n-a avut loc, se datoreşte acestei femei, care voia să-l dezrădăcineze complet din cercul vechilor lui cunoscuţi. Aversiunea faţă de ţara noastră a determinat-o pe soţia lui Grozăvescu să nu-l lase se cânte pe scena Operei Române. Aversiunea aceasta a mers până acolo încât stăruia pe lângă el să nu mai cânte româneşte. Tot de românofobia ei explică stăruinţa depusă pe lângă Grozăvescu să-şi vândă moşia cumpărată la Lugoj, pentru ca nimic să nu-l lege de glia aceasta.
Mulţi cred că împotriva aparenţelor scenelor de gelozie, ea nu l-a iubit, căci a fost o femeie a interesului, a banului. Ea administra, de altfel, toţi banii, ducând o viaţă de confort luxos. Adeseori făcea impresia că-l exploatează.
Deşi evreică, a fost antisemită, iar pe pieptul ei strălucea ostentativ crucea. Prietenii lui s-au împotrivit acestei căsătorii, dar el, cavaler şi înlănţuit de vraja ei, n-a ţinut seamă de sfaturile celor ce-l iubeau”.
Ziarul Rampa scria un an mai târziu:
“Asasinarea marelui nostru cântăreţ Traian Grozăvescu, în cunoscutele împrejurări, a dat prilej la o serie întreagă de urmări pe cât de senzaţionale pe atât de dăunătoare pentru memoria marelui artist. Doamna Grozăvescu, care a avut sinistrul curaj de a terfeli memoria soţului ei în memoriile de curând publicate, încearcă din nou să-şi creeze o atmosferă de scandaloasă reclamă prin procesul intentat moştenitorilor lui Grozăvescu şi cerând o parte din modesta avere rămasa familiei defunctului cântăreţ.
Într-adevăr, d-na Nelly Grozavescu a cerut pe cale judiciară moştenitorilor soţului pe care l-a ucis plata sumelor de 11.000 de șilingi şi 6000 mărci din averea defunctului. Acest proces care a provocat o enormă senzaţie la Viena s-a dezbătut zilele trecute în faţă instanţelor judiciare şi a prilejuit unele depoziţii interesante.
Reclamația e motivată prin afirmaţia ca doamna Grozăvescu ar fi împrumutat în repetate rânduri soţului ei, Traian, diverse sume, înlesnindu-i astfel situaţia în timpul diverselor crize financiare prin care a trecut marele artist.
Pentru aceste sume, Traian Grozăvescu dădea sofiei sale chitanţe semnate. În faţa tribunalului, doamna Grozăvescu a produs două chitanţe, în valoare de 7.000 de șilingi și 6.000 de mărci.
Reprezentantul moştenitoarei, al fiicei lui Traian, Maria Pia Grozăvescu, în etate numai de 2 ani jumătate, a declarat înainte de deschiderea dezbaterilor că acest proces, prin care soţia care şi-a ucis soţul cere acum 200 de milioane din moştenirea lui, e cea mai puternică piesă ce şi-a putut imagina cândva un autor,
Avocatul moştenitorilor a amintit tribunalului ca d-na Nelly Grozăvescu a renunţat, scurt timp înainte de începerea procesului asasinării lui Traian, în mod formal la orice moştenire din averea soţului ucis. După procesul de la curtea cu juraţi, Nelly Gozăvescu a revenit asupra acestei renunţări, formulând oarecari pretenţii. Apărarea a explicat provenienţa chitanţelor prin influenţa extraordinară pe care Nelly Grozăvescu o avea asupra soţului ei, pe care-l stăpânea cu o putere supranaturală. Traian a semnat probabil aceste chitanţe sub presiunea soţiei sale.
O profundă impresie a provocat declaraţia apărătorului, care a afirmat că se obligă să dovedească în instanţă că atât Nelly Grozăvescu, cât şi familia ei, treceau printr o penibilă jenă financiară în epoca căsătoriei cu Traian şi că această căsătorie a însemnat pentru soția ucigaşă o adevarată salvare.
Apărătorul doamnei Grozăvescu a ridicat obiecţiuni împotriva acestei afirmaţii a apărării, protestând totodată împotriva străduinţelor ce se depun din partea adversă pentru crearea unei atmosfere defavorabile soţiei lui Traian Grozăvescu.
E interesant de relevat că cererii doamnei Grozăvescu reprezentantul moştenitoarei artistului defunct i-a opus o altă cerere, prin care se reclamă plata sumelor de 400.000 lei și 450 șilingi, cheltuielile de înmormântare ale lui Grozăvescu, precum şi 200 de șilingi rentă lunară pentru întreţinerea micuței Maria Pia. Cheltuielile de înmormântare au fost suportate de mama lui Traian Grozăvescu, doamna Ernestina Grozăvescu, care a cedat restituirea acestor sume copilului lui Traian. Totodată, doamna Ernestina Grozăvescu a cerut în reclamaţia înaintată tribunalului vienez ca doamna Nelly Grozăvescu să plătească întreţinerea copilului ei, care se află actualmente la Lugoj.
Doamna Nelly Grozăvescu refuza acest drept al copilului său, afirmând că mica Pia a fost îndepărtată de lângă dânsa chiar de către mama lui Traian. De asemenea, soţia ucigaşă refuză să îngrijească ea însăşi de copilul ei, motivând acest refuz cu hotărârea consiliului de tutelă din Lugoj, de-a nu permite ucigaşei să îngrijească de educația Mariei Pia”.
*** Rampa, ianuarie 1928
