Maria Pia de Savoia s-a născut pe 14 februarie 1847 și a fost fiica lui Victor Emmanuel al II-lea, primul rege al Italiei, și a Adelaidei a Austriei, care îi era verișoară primară suveranului. Sora ei, Maria Clotilde, a devenit soția unuia dintre nepoții lui Napoléon Bonaparte, iar frații au fost regi ai Italiei și ai Spaniei.
În ziua botezului, Papa Pius al IX-lea, care i-a fost naș, i-a dăruit Trandafirul de Aur, un cadou special care se oferă încă din secolul al XI-lea și reprezintă Învierea lui Iisus Hristos, fiind o recunoaștere a serviciilor aduse bisericii catolice.
Pe 6 octombrie 1862, Maria Pia s-a căsătorit cu regele Luís I al Portugaliei, dar cei doi nu au avut o căsnicie fericită din cauza personalităților lor diferite. Luís a fost mai degrabă un om de știință, era pasionat de oceanografie și a investit sume mari din averea sa în finanțarea expedițiilor de cercetare care au colectat probe din oceanele lumii.
Datorită lui a fost fondat primul acvariu din Lisabona numit “Aquário Vasco da Gama”, care este deschis publicului și astăzi și este al doilea din lume ca mărime, dragostea pentru știință și cercetare fiind moștenită de cei doi fii ai săi.
La început, bărbatul a iubit-o pe Maria Pia, dar nenumăratele amante pe care le-a avut au făcut-o pe tânăra regină să intre în depresie. Maria Pia a devenit în timp cunoscută pentru extravaganța ei, dar și pentru munca de caritate.
Avea o obsesie pentru lux, petreceri, baluri și modă și, de exemplu, la balul mascat din 1865 și-a schimbat costumul de trei ori. Când Parlamentul portughez a discutat despre cheltuielile prea mari ale casei regale, Maria Pia a spus: “dacă vreți o regină, trebuie să plătiți pentru ea”, însă, în egală măsură, era cunoscută în Portugalia ca “înger al carității” sau “mamă a celor săraci”, pentru compasiunea și munca ei neobosită pentru cauze sociale.
Maria Pia și Luís au avut doi copii: Carlos I al Portugaliei, care i-a succedat tatălui său ca rege și a fost ucis în 1908 de Carbonária, o mișcare revoluționară pro-republicană, și Infantele Afonso, Duce de Porto, care a devenit vicerege al Indiei. Pe 19 octombrie 1889, după ce Luís a murit, Maria Pia, devenită regină mamă, a fost foarte activă și și-a continuat proiectele sociale, deținând o poziție dominantă la curte.
Eleganta suverană a fost devastată de durere în momentul asasinării fiului ei, Carlos I al Portugaliei, și a nepotului, Luís Filipe, Duce de Braganza, pe 1 februarie 1908. Familia regală se întorcea de la Vila Viçosa la Lisabona, călătorise cu trenul la Barreiro și de acolo luase un vas cu aburi cu care a traversat râul Tagus, debarcând în centrul orașului. În drum spre Palatul Regal, trăsura deschisă în care se aflau regele și familia sa a trecut prin Terreiro do Paço și, în timp ce traversau piața, doi activiști republicani, Alfredo Costa și Manuel Buiça, au tras mai multe focuri de armă din mulțime.
Regele a murit imediat, moștenitorul său, Luís Filipe, a fost rănit mortal, iar Prințul Manuel, cel de-al doilea fiu, a fost lovit în braț. Doar regina a scăpat fără răni. Cei doi asasini au fost uciși pe loc de către poliție și gărzile de corp.
Foarte afectată de consecințele regicidului, în timpul ultimilor ei ani petrecuți în Portugalia Maria Pia a început să dea semne de senilitate și a apărut rar în public. Mai târziu, detronarea nepotului ei, Manuel al II-lea, prin revoluția din 5 octombrie 1910, și instaurarea primei republici portugheze i-au fost aproape fatale. Bătrâna regină-mamă a părăsit țara împreună cu familia regală și a plecat în exil în 1910, întorcându-se în Italia natală, unde a murit pe 5 iulie 1911.
