Trei femei din trei generații: Margot Asquith, Elizabeth Bibesco și Priscilla Hodgson. Legătura cu prințul român Antoine Bibesco

Margot

Emma Margaret Asquith, contesă de Oxford și Asquith, s-a născut pe 2 februarie 1864 în Peeblesshire, fiind al unsprezecelea copil al lui Sir Charles Tennant, industriaș și politician, și al soției sale, Emma Winsloe. Alintată Margot, fetița a crescut la moșia familiei din Glen și a fost un “copil aventuros”, călăria și jocul de golf fiind pasiunile ei.

Ea și sora ei mai mare, Laura, erau nedespărțite, au debutat în același timp în societate la Londra în 1881 și au devenit figurile feminine centrale ale grupului aristocratic de intelectuali numit “The Souls”. Laura s-a căsătorit cu Alfred Lyttelton în 1885 și a murit trei ani mai târziu, în 1888, iar viața lui Margot a fost puternic afectată de acest eveniment.

Margot

Pe 10 mai 1894, tânăra s-a căsătorit cu HH Asquith și acest mariaj i-a oferit șansa de a da frâu liber ambițiilor sale. L-a introdus pe soțul său într-o lume sclipitoare, pe care el nu o cunoscuse în niciun fel cu prima sa soție, Helen Melland, care murise în 1891. Margot a devenit o mamă vitregă nu prea afectuoasă pentru cinci copii ai soțului ei care au fost derutați de această creatură agitată, atât de diferită de mama lor calmă și retrasă. “A intrat în viața noastră ca o pasăre de paradis orbitoare, umplându-ne de uimire, amuzament, emoție, uneori cu o vagă neliniște cu privire la ceea ce urma în continuare”, a scris mai târziu Violet Asquith.

În 1908, când HH Asquith a devenit prim-ministru, Violet era singurul copil din primul mariaj care locuia încă în casa părintească, dar relațiile dintre mama și fiica vitregă erau deseori tensionate, determinându-l pe HH Asquith să scrie că cele două sunt “într-o stare de neînțelegere cronică”.

Cuplul avea o casă imensă în Cavendish Square din Londra, un efectiv de personal de 14 servitori și aceasta a fost reședința lor până

Margot

când s-au mutat în Downing Street, în 1908.

Margot Asquith a fost o opozantă fermă al votului feminin, scriind la un moment dat că “femeile nu au nicio motivație politică, au foarte puțin umor, aproape niciun simț al onoarei și nici un sentiment al proporției”.

Cuplul a avut cinci copii, dintre care doar doi au supraviețuit copilăriei: Elizabeth, născută în 1897, s-a căsătorit cu prințul român Antoine Bibesco în 1919, care a devenit scriitoare și Anthony Asquith, născut în 1902 și avea să devină regizor.

În 1920, conacul familiei din Piața Cavendish a fost vândut, iar cei doi soți Asquith s-au mutat în Bedford Square, într-o casă frumoasă ce fusese ocupată anterior de Ottoline Morrell. La sfârșitul anilor 1920, Margot și soțul ei aveau mari datorii financiare, chiar ea recunoscând că au împrumutat 15.000 de lire sterline, adică peste 800.000 de lire astăzi și că și-a amanetat perlele. Soțul ei i-a lăsat doar 300 de lire sterline la moartea sa în 1928 și prințesa a fost nevoită să își folosească asigurarea de viață, trăind ulterior aproape în penurie. Ulterior, Margot a câștigat ceva bani devenind consilieră pentru designul și publicitatea țigărilor Wix.

Margot era cunoscută pentru stilul direct și inteligența ei ascuțită. La scurt timp după moartea soțului ei, s-a mutat într-un apartament micuț din Hotelul Savoy, pentru a nu mai fi nevoită să plătească întreținerea unei case mari.

Elizabeth
Elizabeth

În ceea ce o privește pe Elizabeth, viața de fiică a prim-ministrului a adus-o în atenția publică de la o vârstă fragedă și a devenit foarte abilă în întreținerea relațiilor sociale, fiind o prezență plăcută la evenimentele la care participa. La vârsta de 12 ani, fetița i-a cerut lui George Bernard Shaw să scrie o piesă de teatru pe care să o regizeze chiar ea și să fie prezentată în scop caritabil. Scriitorul i-a îndeplinit dorința și i-a oferit comedia The Fascinating Foundling, pe care Elizabeth a regizat-o și a fost jucată de actori copii.

Când avea doar 14 ani, The Times a scris că “mulți membri ai Camerei au făcut cunoștință cu domnișoara Asquith și au găsit-o fermecătoare și deja foarte pricepută în chestiuni politice “. În adolescență, în timpul Primului Război Mondial, a pus în scenă spectacole de teatru pentru soldați, în 1916 a organizat un vernisaj al pictorului John Singer Sargent la Grafton Galleries pentru a sprijini Fondul de artă, iar în 1918 a jucat în două filme mute regizate de DW Griffith, Hearts of the World și The Great Love.

Elizabeth și Antoine

În 1919 Elizabeth s-a căsătorit cu prințul român Antoine Bibesco, care se afla în misiune diplomatică la Londra. Bărbatul avea 22 de ani și nunta lor a fost considerată evenimentul social al anului, printre oaspeți numărându-se Regina Maria a României și George Bernard Shaw. Ceremonia a fost filmată de Moving Picture News, iar după nuntă prințul și prințesa Bibesco au locuit la Paris în casa familiei Bibesco din Quai Bourbon. Aici s-a născut singurul copil al cuplului, fetița Priscilla Bibesco, care a fost botezată de Marcel Proust.

Elizabeth si Antoine

Antoine Bibesco a fost prieten bun cu Marcel Proust și, după căsătoria sa cu Elizabeth, a devenit și ea favorita scriitorului. Când a cunoscut-o, Proust a scris că “era probabil neîntrecută în inteligență de vreunul dintre contemporanii săi” și a adăugat: “arăta ca o figură minunată într-o frescă italiană”. Între 1921 și 1940, Elizabeth Bibesco a publicat trei volume de nuvele, patru romane, două piese de teatru și un volum de poezii. Fiica premierului britanic a călătorit apoi împreună cu fiica și soțul ei, în calitatea acestuia de ambasador al României, mai întâi la Washington (1920-1926) și apoi la Madrid (1927-1931).

Când s-a mărit, Priscilla l-a detestat pe tatăl ei. Nu l-a iertat niciodată pe Antoine Bibesco pentru că avea obiceiul să citească jurnalele intime ale fiicei sale devenită adolescentă oaspeților din casa de la Paris, dar nici cu mama sa nu a avut o relație simplă. Elizabeth devenise dependentă de alcool și Priscilla a trebuit să se confrunte cu o situație umilitoare chiar în ziua balului ei de debut în societate. Mama a luat-o pe Priscilla să danseze, dar s-a prăbușit la picioarele ei. Cunoscuții povesteau jenați mai târziu că Elisabeth era adesea văzută prin cafenelele bucureștene sprijinind pereții.

Elizabeth, Priscilla si Antoine

Elizabeth, Priscilla, care împlinise 19 ani, și Antoine s-au mutat în România în 1939. Fiica a decis să se desprindă de familie și pentru că voia să scape de ororile războiului din Europa, a plecat în Liban. Imediat ce a sosit la Beirut a fost căutată de serviciile secrete care s-au oferit să o angajeze. Pentru acoperire, a lucrat ca jurnalistă la Times Est, unde era responsabilă pentru rubrica “Evenimentele săptămânii”.

Priscilla

Priscilla era nu numai foarte inteligentă, dar și extrem de atractivă. A avut un șir de admiratori importanți, dar, la un moment dat, a fost nevoită să plece din Liban. Pe vasul care o ducea înapoi în Anglia, la sfârșitul războiului, l-a întâlnit pe Mikhail (sau Mihai) Padev, un bulgar cu care s-a căsătorit imediat ce a ajuns la Londra. Padev a lucrat pentru BBC, dar căsătoria lor nu a durat decât doi ani. “Cred că l-am iubit pentru o vreme”, va spune mai târziu Priscilla.

Mama ei, Elizabeth, a murit de pneumonie în 1945, la vârsta de 48 de ani și a fost înmormântată în capela familiei Bibesco de la Palatul Mogoșoaia, pe mormântul ei fiind înscris ultimul rând al ultimului ei poem publicat în 1927: “Sufletul meu a câștigat libertatea nopții”.

Priscilla

Prințul Antoine Bibesco a plecat în scurt timp din România și nu s-a mai întors niciodată în țară, a murit în 1951 și a fost înmormântat la Paris. Priscilla, singurul copil al cuplului, a continuat să locuiască în casa familiei din Quai Bourbon, unde a stat o vreme și mătușa ei, prințesa Martha Bibesco, într-un apartament extrem de elegant de la primul etaj.

Priscilla

În 1958, Priscilla s-a căsătorit cu un englez cu 11 ani mai tânăr decât ea, Simon Hodgson. În ciuda diferenței de vârstă, Priscilla Bibesco a devenit văduvă, Hodgson murind cu 10 ani înaintea ei de cancer.

De-a lungul vieții, nu a folosit niciodată titlul de prințesă, iar la bătrânețe a devenit, spun cei care au cunoscut-o, amnezică. Pierdea frecvent sume mari de bani din neglijență, de exemplu mergea la plimbare cu mulți bani în geantă, dar uita poșeta deschisă, iar hoții profitau de neatenția bătrânei doamne. Nu a mai apucat, deși își propusese, să își scrie memoriile. A murit în 2004 la Paris, la vârsta de 84 de ani.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *