Ultima “femme fatale”: Alma Mahler, cea mai frumoasă și mai deșteaptă fată din Viena

Alma Maria Schindler s-a născut pe 31 august 1879 la Viena, părinții săi fiind cunoscutul pictor peisagist Emil Jakob Schindler și soția acestuia, Anna Sofie. Copila a fost educată acasă și crescută ca ferventă credincioasă romano-catolică.

În 1886, prințul moștenitor Rudolf, fiul împăratului Franz Joseph, a început să fie interesat de picturile lui Emil Jakob Schindler și l-a invitat să facă o excursie împreună cu familia pe coasta Adriaticii pentru a realiza peisaje pe care arhiducele intenționa să le cumpere, apoi pictorul a vizitat Coasta Dalmată și Insula Corfu, toate lucrările sale urmând a fi incluse în albumul “The Austro-Hungarian Monarchy in Word and Picture”.

Șase ani mai târziu, în 1892, familia Schindler a călătorit pe insula Sylt din Marea Nordului pentru a-și petrece vacanța, dar pictorul a făcut o criză de apendicită care s-a complicat în peritonită și în scurt timp a murit.

După moartea tatălui, Alma s-a concentrat asupra studiului pianului, avându-l profesor pe Josef Labor, un organist orb care a introdus-o și în lumea literaturii. La cincisprezece ani adolescenta a fost trimisă la o școală publică, dar a urmat doar câteva luni aici. Max Burckhard, un prieten al tatălui ei decedat premature care era director al teatrului Burgtheater din Viena, a devenit mentorul Almei. În 1895, Anna Schindler, mama Almei, s-a căsătorit cu Carl Moll, elevul lui Emil Schindler și în 1899 noul cuplu a avut o fiică numită Maria.

În această perioadă Alma l-a cunoscut pe Gustav Klimt, iar artistul s-a îndrăgostit de frumoasa adolescentă și, chiar dacă relația de iubire a durat puțin timp, Klimt și Alma au fost prieteni până la moartea pictorului.

Pe 7 noiembrie 1901 tânăra a participat la o întânire artistică găzduită de medicul maghiar Emil Zuckerkandl, unde l-a cunoscut pe marele compozitor și dirijor austriac Gustav Mahler și, deși era implicată într-o relație cu compozitorul Alexander von Zemlinsky, a început o aventură cu Mahler. Până pe 8 decembrie, cei doi erau logodiți în secret, l-au înștiințat și pe Zemlinsky și și-au anunțat public logodna pe 23 decembrie.

Trei luni mai târziu, pe 9 martie 1902, Alma s-a căsătorit cu Gustav Mahler, care era cu 19 ani mai în vârstă decât ea și era deja directorul Operei din Viena. Cuplul avut două fiice, Maria Anna, care a murit de scarlatină sau difterie la vârsta de cinci ani, și Anna, care avea să devină sculptoriță. Alma Mahler a devenit o mamă și soție iubitoare, susținând în totalitate activitatea soțului ei și renunțând la orice ambiție personală de a deveni compozitoare sau pianistă.

În iunie 1910, după moarte fiicei mai mari, Maria, frumoasa Alma a suferit o depresie puternică. Nu mult după aceea a început o aventură cu tânărul arhitect Walter Gropius, pe care îl întâlnise în timpul unei vacanțe într-o stațiune balneoclimaterică.

După ce Gustav a descoperit relația Almei cu Gropius și cei doi au reușit să depășească aparent criza din cuplu, Mahler a început să se intereseze serios de compozițiile muzicale ale soției sale și a editat câteva dintre cântecele ei. În februarie 1911, însă marele dirijor s-a îmbolnăvit grav și avea să moară pe 18 mai.

După moartea soțului, Alma nu a reluat imediat contactul cu Gropius. Între 1912 și 1914, a avut o aventură tumultuoasă cu artistul Oskar Kokoschka, care a fost inspirat în arta sa de relația cu frumoasa văduvă, dedicându-i pictura “Mireasa vântului”.

Odată cu venirea Primului Război Mondial, Kokoschka s-a înrolat în armata austro-ungară, iar Alma l-a părăsit și a reluat contactul cu arhitectul Walter Gropius, care era și el mobilizat în acel moment. Noul cuplu s-a căsătorit și a avut o fiică, pe Manon Gropius, care avea să moară de poliomielită la vârsta de 18 ani, compozitorul Alban Berg dedicând noul său Concert pentru vioară, “În memoria unui înger”, amintirii adolescentei dispărute prematur.

Aproape de finalul războiului Alma a rămas însărcinată și a născut un fiu, pe Martin Carl Johannes Gropius, despre care, la început, soțul ei a crezut că este copilul lui, dar o nouă relație a Almei cu scriitorul Franz Werfel devenise deja cunoscută în Viena. După un an Gropius a divorțat și între timp, Martin, care se născuse prematur, a dezvoltat hidrocefalie și a murit la vârsta de zece luni.

Alma a continuat să trăiască cu Werfel până în 1929 fără să oficializeze relația, apoi cei doi s-au căsătorit, iar ea a luat numele de Alma Mahler-Werfel.

În 1938, Alma și Franz Werfel, care era evreu, au fost forțați să fugă din Austria în Franța, unde și-au întemeiat o mică gospodărie în Sanary-sur-Mer, pe Riviera Franceză, locuind aici până în primăvara anului 1940. Odată cu invazia și ocuparea Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și deportarea evreilor în lagărele de concentrare naziste, cuplul nu mai era în siguranță nici în Franța și a încercat să-și asigure emigrarea în Statele Unite.

În Marsilia, cuplul a fost contactat de Varian Fry, un jurnalist american care avea legături cu Comitetul de salvare de urgență, o organizație privată americană care ajuta intelectualii și artiștii refugiați să scape de calvarul nazist. Pentru că nu a putut să le obțină vize de ieșire din Franța, Fry a aranjat ca Werfel și Alma să călătorească pe jos peste Munții Pirinei în Spania, pentru a evita controalele la frontieră.

Din Spania, cuplul a călătorit în Portugalia, cei doi au stat pentru scurt timp la Estoril, la Grande Hotel D’Itália, iar pe 4 octombrie 1940 cei doi s-au îmbarcat pe S.S. Nea Hellas îndreptându-se spre New York, unde au ajuns pe 13 octombrie.

Cuplul s-a stabilit în Los Angeles, unde Alma a deținut un salon artistic pe care-l frecventau Arnold Schoenberg, Igor Stravinsky, Thomas Mann și mulți alți artiști. Werfel, care era deja cunoscut în SUA ca scriitor, a obținut un mare succes cu romanul său Cântecul Bernadettei, care a fost ecranizat în 1943, și cu romanul SF “Steaua celor nenăscuți”, publicat după moartea sa.

Scriitorul a murit din cauza unui atac de cord în California pe 26 august 1945. În 1946, văduva sa, Alma Mahler-Werfel, a devenit cetățean american și după câțiva ani s-a mutat la New York. Avea să moară pe 11 decembrie 1964, la vârsta de 85 de ani, corpul său fiind transportat după două luni pentru a fi înmormântat în cimitirul Grinzing din Viena, în același mormânt în care se afla fiica ei, Manon Gropius, și la doar câțiva pași de mormântul primului ei soț, Gustav Mahler.

Unica sa fiică supraviețuitoare, Anna Mahler, a fost căsătorită de cinci ori, a devenit o sculptoriță cunoscută și a trăit până în 1988.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *