AcasăVizionariiArhitecțiUrmele lui Bernini la Roma: arhitectul în fața căruia s-au închinat opt papi

Urmele lui Bernini la Roma: arhitectul în fața căruia s-au închinat opt papi

Gian Lorenzo Bernini s-a născut pe 7 decembrie 1598, la Napoli și a descoperit arta sub îndrumarea tatălui său, Pietro, un sculptor florentin destul de talentat. Curând familia s-a mutat la Roma și micul Gian Lorenzo devine protejatul pictorului Annibale Carracci.

Picturile sale i-au atras atenţia cardinalului Scipione Borghese, membru al familiei papale aflate la putere. Sub patronajul acestuia, Gian Lorenzo a realizat primele sale grupuri statuare importante, în mărime naturală.

 

Odată cu pontificatul lui Urban VIII, tânărul Bernini a intrat într-o perioadă extrem de productivă. Papa Urban şi-a îndemnat protejatul să picteze şi să practice arhitectura, iar prima sa misiune a fost construirea unei structuri simbolice peste mormântul Sfântului Petru din Bazilica Sfântul Petru din Roma, rezultatul fiind baldachinul din bronz aurit realizat între 1624 şi 1633.

În anii 1630 marele artist a avut o aventură cu o femeie căsătorită pe nume Costanza, soția asistentului său de atelier, Matteo Bonucelli. Nu după mult timp, aceasta a avut o relație cu fratele mai mic al artistului, Luigi, care era principalul lui ajutor. Când Gian Lorenzo a aflat despre legătura dintre Costanza și fratele lui, a izbucnit într-un acces de furie necontrolată și l-a urmărit pe Luigi pe străzile Romei și în interiorul bazilicii Santa Maria Maggiore, amenințând că-l ucide. Pentru a-și pedepsi amanta necredincioasă, Bernini a angajat un cunoscut care a mers la casa femeii și i-a tăiat fața de mai multe ori cu un brici. Agresorul a fost arestat pentru fapta sa, iar Costanza a făcut și ea închisoare pentru adulter. Bernini a fost exonerat de pedeapsa pe care o merita chiar din porunca papei, deși era vinovat pentru instigare la vătămare corporală gravă.

 

La scurt timp, în mai 1639, ajuns la vârsta de patruzeci și unu de ani, Bernini s-a căsătorit cu o tânără de douăzeci și doi de ani, Caterina Tezio. Căsătoria a fost aranjată de Papa Urban, iar cuplul a avut unsprezece copii.

După moartea lui Carlo Maderno, în 1629, Bernini a devenit arhitect al Bazilicii Sfântului Petru şi al Palatului Barberini. Pentru că numărul comenzilor sale creștea în permanență și nu mai putea lucra singur, Bernini a fost nevoit să apeleze la asistenţi și a creat o școală de arhitectură.

 

Pe tot parcursul vieţii, sculptura lui Bernini a fost influenţată de credința sa manifestă, fiind zilnic prezent la liturghie. Marele artist a fost de acord cu hotărârile Conciliului de la Trento care stabilea că scopul artei religioase era să educe şi să inspire credincioşii şi să servească drept instrument de propagandă pentru Biserica Romano-Catolică.

Cea mai importantă contribuţie a lui Bernini la arhitectura Romei o reprezintă însă fântânile. Fântâna lui Triton din Piazza Barberini și Fântâna celor Patru Fluvii din Piazza Navona sunt două dintre cele spectaculoase lucrări ale sale.

 

Cea mai notabilă reuşită arhitecturală a lui Bernini este colonada care împrejmuieşte piaţa din faţa bazilicii Sf. Petru. Principalul scop al acestui spaţiu vast era să găzduiască mulţimea care se aduna pentru binecuvântarea papală de Paşti şi pentru alte ocazii speciale.

În 1665 Bernini a călătorit la Paris, la invitația regelui Ludovic al XIV-lea, aceasta fiind singura sa absenţă prelungită de la Roma. Artistul era atât de cunoscut, încât o mulţime uriașă de oameni s-a înghesuit să-l privească pe străzile fiecărui oraş prin care a trecut.

 

Bernini a murit la vârsta de 81 de ani, după ce a fost în serviciul a opt papi. Într-o stare fizică și psihică excelentă, marele artist a lucrat până în ultimul moment. A murit pe 28 noiembrie 1680 din cauza unui accident vascular cerebral și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Basilica Santa Maria Maggiore.

Pe fațada casei sale de pe Via della Mercede, se află o placă memorială pe care scrie: „Aici a trăit și a murit Gian Lorenzo Bernini, un suveran al artei, în fața căruia s-au înclinat papi, prinți și mii de oameni obișnuiți”.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu