„Verochka noastră”, actrița – fenomen a Rusiei imperiale, a murit la doar 25 de ani, în plină glorie. Doar cinci din zecile de filme în care a jucat se păstrează astăzi în arhive

Vera Vasilyevna Kholodnaya s-a născut pe 5 august 1893 și a fost prima vedetă a cinematografului mut rusesc. Din păcate, doar cinci dintre filmele în care a jucat mai există astăzi și numărul total al celor în care a avut roluri este necunoscut, vorbindu-se despre o cifră între cincizeci și o sută de producții.

Vera s-a născut în Poltava, Imperiul Rus și când avea doi ani, a fost trimisă să locuiască la Moscova cu bunica ei văduvă. Fetița visa la o carieră de balerină și chiar s-a înscris la școala de balet a Teatrului Bolshoi, iar când avea zece ani a fost trimisă la celebrul Liceu Perepelkina.

La balul de absolvire tânăra l-a întâlnit pe Vladimir Kholodny, care era atunci student, editor al unui ziar sportiv și unul dintre primii piloți ruși de curse. Cei doi s-au căsătorit în 1910, în ciuda dezaprobării familiilor amândurora. Vera îl însoțea adesea la curse și deseori asista la accidente rutiere care se produceau la raliuri. Fiica cuplului, Evgeniya, avea să se nască în 1912 și un an mai târziu cei doi au adoptat un alt copil.

În 1908, Vera a asistat la piesa de teatru Francesca da Rimini, cu actrița Vera Komissarzhevskaya în rol principal, a fost profund impresionată de marea artistă și a decis să se se pregătească pentru a deveni actriță. Intrată în lumea teatrului și a filmului, s-a împrietenit de Vladimir Gardin, un regizor de film rus, iar acesta a distribuit-o într-un rol minor în marea sa producție Anna Karenina.

În 1915, Yevgeni Bauer urma să regizeze filmul Cântecul iubirii triumfătoare, o dramă după Ivan Turgheniev, și căuta o actriță de o frumusețe deosebită. Când Vera Kholodnaya i-a fost prezentată regizorului, el a fost atât de impresionat de ea încât a acceptat-o imediat pentru rol.

Filmul Cântecul iubirii triumfătoare a avut un succes enorm, iar Yevgeni Bauer a început imediat să-și lucreze la un alt film cu tânăra actriță, o melodramă numită Flame of the Sky, iar acesta i-a adus faima frumoasei Vera. Costumele ei extravagante, ochii mari și cenușii și stilul artistic fermecător au făcut din ea o prezență enigmatică care a fascinat publicul din întreaga Rusie Imperială.

Următoarea ei producție a fost Copiii epocii, a urmat “The Mirages” în 1916 și drama “Beauty Must Reign in the World”, tot în regia lui Yevgeni Bauer, apoi melodrama “A Life for a Life”, care a devenit unul dintre cele mai populare filme din cariera Verei și i-a adus titlul “Regina ecranului”.

La începutul anului 1917 a fost lansat unul dintre cele mai bune filme ale ei, “By the Fireplace” care se baza pe o poveste de dragoste populară, iar succesul producției a depășit toate filmele rusești de până atunci. Până la mijlocul anului 1918, Vera Kholodnaya se transformase dintr-o actriță cunoscută și admirată într-un adevărat fenomen al cinematografiei rusești. Ultimele sale filme aveau să fie produse în 1918: Krasnaya zarya, Zhivoy trup și The Last Tango.

În timpul Primului Război Mondial în timp ce soțul ei, Vladimir Kholodny, fusese trimis pe front, Vera Kholodnaya a participat la o serie de concerte de caritate, vânzând cadouri pentru a sprijini soldații și familiile lor. Era foarte iubită, militarii o adulau numind-o “Verochka noastră”, iar în scurtele perioade libere actrița călătorea pe front pentru a-și vizita soțul.

Până la Revoluția Rusă, Vera a jucat în zeci de producții, fiind lansat aproape câte un nou film pe lună.  Unul dintre ele, “At the Fire Side”, realizat în 1917, a avut un succes comercial uriaș și a rulat în cinematografe până în 1924, când autoritățile sovietice au ordonat distrugerea multora dintre peliculele în care jucase superba actriță. Au urmat “The Flame’s Gone Out” a cărui premieră a avut loc chiar în timpul Revoluției din octombrie, apoi “Forget about the Fire” și “Be Silent, My Sorrow, Be Silent” și toate au doborât pe rând toate recordurile comerciale ale cinematografiei rusești de dinainte de Revoluția bolșevică.

În timpul Războiului civil, autoritățile bolșevice au cerut companiilor de producție cinematografică să producă mai puține melodrame și mai multe adaptări ale clasicilor. În consecință, Vera Kholodnaya a fost distribuită într-o ecranizare a piesei de teatru “Cadavrul viu” a lui Lev Tolstoi.

 

Actrița a hotărât apoi să se mute la Odessa și aici avea să moară pe 16 februarie 1919, la doar 25 de ani, în timpul pandemiei de gripă. Un regizor cu care lucrase în ultimii ani i-a filmat înmormântarea grandioasă și, în mod ironic, acesta pare să fie cel mai cunoscut film al ei astăzi.

Arhivele oficiale rusești consemnează că marea actriță a murit din cauza gripei spaniole, dar există încă multe speculații în legătură cu moartea ei atât de timpurie, unele surse susținând că a fost otrăvită de ambasadorul francez cu care ar fi avut o aventură și care credea că îl spionează.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *