Veronica, marea iubire a lui Eminescu. Poeta se căsătorise la 14 ani și avea două fiice cu profesorul Ștefan Micle

Veronica Micle s-a născut pe 22 aprilie 1850, la Năsăud, în Transilvania, și a fost al doilea copil al lui Ilie Câmpeanu, un cizmar care a murit înainte de nașterea fiicei sale, și al Anei, care era moașă. După moartea soțului, văduva s-a mutat împreună cu cei doi copii la Târgu Neamț. Băiatul cel mare, Radu, moare nu mult timp după aceea, iar Ana și fiica ei se mută în 1853 la Iași, unde se stabilesc definitiv.

După ce termină cursurile primare la o școală din Iași, Veronica se înscrie la Școala Centrală de fete pe care o termină în 1863 cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte, printre alții, Titu Maiorescu și Ștefan Micle, viitorul ei soț, atunci în vârstă de 43 de ani.

Pe 7 august 1864 Veronica se căsătorește cu Ștefan Micle la Biserica Bob din Cluj. Ea avea doar 14 ani, iar el era deja profesor universitar, iar mai târziu va deveni rector al Universității din Iași.

În anii 1864 și 1865 Veronica participă, în calitate de martor, la procesul intentat lui Titu Maiorescu, pe atunci profesor de gramatică și pedagogie la Școala Centrală de fete și președinte al Comitetului de inspecțiune școlar care era acuzat de „fapte scandaloase”. Titu Maiorescu este achitat, dar depoziția Veronicăi ca martor al acuzării nu va fi uitată niciodată de Titu Maiorescu.

În anul 1866 se naște primul copil al soților Micle, Valeria, căreia mama îi spunea „Greiere”, iar în 1868 vine pe lume cea de-a doua fiică, Virginia Livia, alintată „Fluture”.

În 1869 Veronica Micle participă la înființarea unei școli profesionale de fete, se implică în coordonarea mai multor școli de fete din Iași și începe să fie activă în viața literară.

În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical și aici îl va cunoaște pe Mihai Eminescu.

Pe 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al Bibliotecii Centrale din Iași și va locui în Iași până în octombrie 1877, timp în care va avea o relație apropiată cu Veronica. Soțul ei, Ștefan Micle, este îndepărtat în 1875 de la conducerea Universității și numit director al Școlii de Arte și Meserii.

În 1877, în timpul Războiului de Independență, poeta a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul ostașilor români răniți” și i-a ajutat cu bani pe invalizi pentru ca aceștia să se poată întoarce la casele lor.

Doi ani mai târziu, pe 6 august 1879, moare soțul ei, Ștefan Micle, și Veronica începe o luptă lungă pentru a obține o pensie de urmaș penru ea și cele două fiice.

Rămasă văduvă, Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie, posibil din cauza lui Titu Maiorescu, care îi purta o dușmănie veche, sau din cauza faptului că situația materială a poetului era precară și, dacă s-ar fi căsătorit cu el, Veronica și-ar fi pierdut pensia de urmaș de pe urma profesorului Micle pe care o obținuse atât de greu, de-abia în 1883.

În 1886 Veronica se mută la București, cu fiica sa, Valeria, care devenise studentă la Conservator. Este perioada în care Veronica donează casa din Târgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec.

Pe 3 august 1889, la 50 de zile după moartea lui Mihai Eminescu, poeta moare la Mănăstirea Văratec din cauza unei congestii cerebrale, posibil provocată de o otrăvire cu arsenic. Veronica a fost înmormântată lângă bisericuța Sf. Ioan de la Văratec. Avea 39 de ani.

Prima ei fiică, Valeria, va urma cursurile Conservatorului din Paris și va avea o carieră de mezzo-soprană, cochetând cu literatura. Mai târziu se va căsători cu avocatul Nicolae Gh. Nanu, apoi cu Dimitrie Mihai Popovici Sturdza. Valeria a murit în 1929. Fiica cea mică, Virginia, va intra în învățământ și va deveni profesoară la Pașcani, dar și ea va avea încercări literare ca poetă și traducătoare. S-a căsătorit cu psihologul Eduard Gruber, autor al primelor cercetări de psihologia artei, cel care a înfiinţat primul laborator de psihologie experimentală din România la Universitatea din Iaşi în 1894. Virginia Micle Gruber a murit în 1937.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *