Viața scandaloasă a lui Joufflotte. Ducesa de Berry s-a căsătorit la 15 ani și a avut cel puțin șase nașteri, dar niciunul dintre bebeluși nu a supraviețuit

Louise Élisabeth, Ducesă de Berry, s-a născut pe 20 august 1695 la Palatul Versailles și a fost cel mai mare dintre copiii supraviețuitori ai lui Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței, și ai soției sale, Françoise-Marie de Bourbon, o fiică legitimă a lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Copila a primit titlul onorific de Mademoiselle d’Orléans la naștere și a fost botezată la Saint-Cloud pe 29 iulie 1696.

Louise Élisabeth a crescut la Palais-Royal, numit inițial Palais-Cardinal, aflat în arondismentul 1 din Paris, la nord de Palatul Luvru, reședința familiei Orléans. Ea și-a revenit după o boală aproape fatală la vârsta de șase ani, tatăl ei fiind cel care a îngrijit-o personal zi și noapte pentru a-i salva viața. Bunica paternă, Elizabeth Charlotte de Palatinat, Madame, cunoscută ca Liselotte, a scris în memoriile sale că de la o vârstă fragedă Louise Élisabeth a avut un anume fel de a fi, astfel încât nu este surprinzător că la adolescență era ca un cal încăpățânat.

La vârsta de zece ani, Louise Élisabeth s-a îmbolnăvit de variola la Saint-Cloud, iar bunica ei a scris în memoriile sale că mademoiselle d’Orléans a fost considerată moartă timp de peste șase ore.

Familia a decis, cu ajutorul Mariei Adélaïde, Ducesă de Burgundia, viitoarea ei cumnată, că Louise Élisabeth trebuie să se căsătorească cu Carol, Duce de Berry, fiul cel mic al Marelui Delfin. Din cauza vârstei fragede a miresei, care avea doar 15 ani, a fost nevoie de o dispensă papală care a sosit la Paris pe data de 5, iar căsătoria a avut loc pe 6 iulie 1710 la Palatul Versailles. Episcopul care a oficiat ceremonia a fost cardinalul de Janson.

blankPoziția de doamnă principală de onoare a fost încredințată Mariei Gabrielle de Durfort de Lorges, soția Ducelui de Saint-Simon, în timp ce verișoara ei primară, Marie Anne de Bourbon, a devenit a doua doamnă de onoare, post din care aceasta a demisionat mai târziu din cauza naturii capricioase a verișoarei ei.

În iulie 1711 tânăra ducesă a născut primul ei copil la Palatul Fontainebleau, dar bebelușul, o fetiță, a murit după câteva minute. Moartea acesteia a fost pusă pe seama faptului că regele îi ceruse micuței prințese de doar 16 ani să călătorească la Fontainebleau, în ciuda faptului că medicii o sfătuiseră să rămână la Versailles sau la Palais Royal din cauza sarcinii avansate și, potrivit doctorilor, decesul copilului s-a datorat stresului călătoriei. Prințesa și-a revenit însă rapid după pierderea suferită și doi ani mai târziu, pe 26 martie 1713, la Versailles, a născut un fiu care a primit titlul de Duce de Alençon. După mai multe atacuri de convulsii, copilul a murit la Versailles pe 16 aprilie.blank

În noiembrie 1713, a devenit public faptul că Ducele de Berry și-a luat ca amantă pe una dintre cameristele soției sale. La rândul ei, Louise Élisabeth a avut și ea un amant, pe un anumit “Monsieur La Haye”, care fusese precedat de monsieur de Salvert. Când aventura cu La Haye a devenit cunoscută, soțul ei a amenințat-o că o va trimite la o mănăstire, iar Saint-Simon a mărturisti că a fost de față când ducele și-a lovit soția în public. În timpul aventurii cu La Haye, ducesa a plănuit să fugă cu amantul ei în Olanda, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Pe 5 mai 1714, soțul ei a murit din cauza rănilor suferite la un accident de vânătoare, iar pe 16 iunie 1714, la șapte săptămâni după moartea ducelui, ea a născut la Versailles o fiică care a murit a doua zi.

În septembrie 1715, Louise Élisabeth a primit Palatul Luxemburg ca reședință oficială, loc unde obișnuia să dea banchete magnifice.

blankRegele Ludovic al XIV-lea murise pe 1 septembrie, tatăl prințesei devenise regent pentru tânărul Ludovic al XV-lea care moștenise tronul Franței la doar cinci ani, iar Madame de Berry, care era oficial în doliu, a promis că nu va participa la niciun spectacol timp de șase luni, dar în curând s-a transformat într-o “fată veselă”. Tatăl ei i-a oferit un venit anual de 600.000 de livre, bani pe care îi cheltuia pentru ținute extravagante și distracții.

Pe 23 septembrie 1715 și-a stabilit reședința în Palatul Luxemburg și a obținut de la tatăl ei o întreagă companie de gardieni. În ciuda doliului, Ducesa de Berry a permis să se organizeze jocuri de noroc în noul ei palat, în special jocul Lansquenet, dar organiza și petreceri și baluri mascate. Trei săptămâni mai târziu, Madame de Berry s-a izolat în Palatul Luxemburg, oficial fiind afectată de o răceală urâtă, dar prințesa și-a ascuns în această perioadă o sarcină. Se spune că ducesa a născut o fiică care a trăit doar trei zile.blank

Pe 21 mai 1717, Louise Élisabeth l-a primit la Palatul Luxemburg pe Petru cel Mare, Țarul Rusiei, aflat într-o vizită semioficială în Franța. În acea perioadă Voltaire a fost arestat după ce i-a spus unui informator al poliției că fiica regentului Franței era o curvă, adăugând că s-a retras timp de șase luni la La Muette pentru a naște un copil cu tată necunoscut și se pare că într-adevăr ducesa și-a petrecut cea mai mare parte a primăverii și verii anului 1717 la Castelul de la Muette, a renunțat la vânătoare și călărie și se îngrășase foarte tare, ceea ce justifică zvonurile care au circulat în epocă. În primăvara anului 1718, ducesa era din nou însărcinată, iar bârfele s-au întețit. Monitorul La Régence menționează pe 9 mai 1718 că tânăra va rămâne mai mult timp în La Muette și că în ultimele zile a sângerat din cauza “situației în care se află”. Prințesa era probabil însărcinată în 3-4 luni, dar mai târziu a pierdut și această sarcină.

blankLouise Élisabeth a rămas din nou însărcinată în august și se pare că această nouă experiență s-a dovedit fatală pentru ea. Pe 2 aprilie 1719, după patru zile de travaliu, ducesa a născut o fetiță. Potrivit lui Saint-Simon, tatăl copilei era locotenentul gărzilor sale, Sicaire Antonin Armand Auguste Nicolas d’Aydie, Cavaler de Rion. Prințesa a intrat în comă în timpul nașterii care s-a desfășurat într-o cameră mică a palatului ei din Luxemburg. Preotul Bisericii Saint-Sulpice din Paris, Jean-Baptiste Languet de Gergy, chemat la căpătâiul muribundei, a refuzat să-i ierte păcatele sau să lase pe altcineva să-i dea sacramentele dacă tatăl copilului nu este alungat din palat, iar regentul Franței a încercat în zadar să-l convingă pe episcopul furios să o împărășească pe fiica sa aflată pe patul de moarte. Potrivit lui Saint-Simon, Ducesa de Berry s-a căsătorit în secret cu Sicaire Rion câteva zile mai târziu, sperând astfel să diminueze scandalul publicblank provocat de refuzul Bisericii de a-i administra împărtășania. Sănătatea ei, afectată grav în această perioadă, a determinat-o să părăsească Parisul pentru a se reface la reședința de la Meudon. Ducesa nu și-a revenit după nașterea cumplită și s-a mutat apoi la Château de la Muette, unde a murit pe 21 iulie 1719, la vârsta de douăzeci și trei de ani. Potrivit lui Saint-Simon, autopsia a arătat că “biata prințesă” avea în pântece un nou făt de doar câteva săptămâni.

Pe 22 iulie 1719, inima ei a fost dusă la biserica Val-de-Grâce din Paris, iar pe 24 iulie 1719 a fost înmormântată în Bazilica Saint-Denis, aranjamentele funerare fiind făcute chiar de Saint-Simon.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *