Viața și moartea lui Truman Capote, controversatul scriitor american

Truman Capote s-a născut pe 30 septembrie 1924 la New Orleans și a fost fiul lui Lillie Mae Faulk, o demimondenă cu veleități artistice care avea doar 17 ani, și al avocatului Archulus Persons. Părinții au divorțat pe când viitorul scriitor avea patru ani, iar acest eveniment îi va marca toată viața. Copilul și-a petrecut următorii ani purtat de mama sa prin case închiriate sau camere sărăcăcioase de hotel, învățând singur să scrie și să citească.

Lillie Mae l-a încredințat până la urmă spre creștere mătușilor lui din Sud și băiatul a ajuns astfel în orășelul Monroeville din statul Alabama, o zonă destul de săracă, unde a rămas aproape zece ani și unde s-a bucurat de o copilărie idilică, petrecută în sânul naturii, într-o deplină libertate.

Printre prietenii din acea perioadă se afla Harper Lee, autoarea romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare”, care avea să-i rămână apropiată întreaga viață. Copilăria lui Truman Capote a fost umbrită însă de absența părinților și de faptul că, atunci când ceilalți copii mergeau în excursii alături de tații lor, el era nevoit să vină mereu singur și să inventeze povești despre absența propriului părinte. „Mă simțeam ca un fel de orfan spiritual, ca o țestoasă întoarsă pe spate”, avea să povestească mai târziu.

Mama lui s-a recăsătorit în 1933 cu omul de afaceri Joseph Capote și s-a mutat alături de acesta în New York, luându-l și pe copil cu ea. Truman a fost fascinat de tumultul și farmecul marelui oraș, iar tatăl său vitreg l-a adoptat, schimbându-i numele în Truman Garcia Capote. Mama lui, deprimată pentru că nu reușise să se impună ca actriță, a devenit alcoolică, dar băiatul o iubea enorm, în timp ce ea îl umilea frecvent cu o cruzime greu de suportat. Truman a fost înscris pe rând la mai multe școli private, dar, din cauza rezultatelor dezastruoase la învățătură, părinții au fost sfătuiți să îl supună unui examen psihiatric pentru a afla dacă nu cumva suferă de retard mintal. În urma testelor, a aflat cu surprindere că a obținut calificative deosebite și că a fost clasificat drept „geniu”. La 17 ani, a abandonat școala, considerând că educația este irelevantă pentru talentul literar și a primit o slujbă măruntă la The New Yorker, publicația unde îi vor apărea mai târziu multe dintre lucrări.

A început să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații, apoi a abandonat un prim roman, „O vară de răscruce”, pe care îl considera prea slab. A scris după aceea nuvela „Miriam”, care a fost remarcată imediat, și a primit premiul pentru cel mai bun debut. Tânărul a semnat un contract cu editura Random House, care i-a oferit și un avans de 1.500 de dolari pentru un viitor roman. Apărută în 1948 sub titlul „Alte glasuri, alte încăperi”, cartea s-a impus imediat ca bestseller. Poza de pe coperta a patra îl înfățișa pe autor într-o postură considerată șocantă, iar unii cititori au protestat scandalizați la vederea ei. Imaginea a făcut însă înconjurul Americii, editura a profitat rapid și a trimis în librării afișe publicitare reproducând fotografia pe care scrie cu litere mari: „Acesta este Truman Capote”.

Marketing-ul a sporit popularitatea cărții și a autorului și a impus numele lui Truman Capote în conștiința colectivă. Scriitorul a publicat în anii următori o serie de nuvele, interviuri, articole și însemnări de călătorie, mai ales în The New Yorker, a început să câștige de pe urma scrisului și a făcut multe călătorii în Europa.

Prima sa colaborare cu studiourile de film de la Hollywood a avut loc în urma ecranizării piesei „Harfa de iarbă”. Capote și-a declarat deschis identitatea sexuală, a devenit un mare amator de petreceri și era amfitrionul unora dintre ele, printre care celebrul “Black and White Ball”, un bal mascat la care au participat 500 de invitați îmbrăcați doar în alb și negru ce a fost considerat „petrecerea secolului”.

Consacrarea definitivă a venit în 1958, când a publicat al doilea roman, „Mic dejun la Tiffany”, care i-a adus vânzări importante și care va fi ecranizat în 1961, având-o pe Audrey Hepburn în rolul principal.

Capote a devenit în scurt timp o celebritate, dar în același an a primit vestea de care îi era teamă de mult timp, aceea că mama sa s-a sinucis, pentru că femeia realizase că nu a reușit să intre niciodată în lumea în care acum se afla fiul său. Scriitorul a trecut cu greu peste depresia cauzată de moartea ei, a scris în continuare, a călătorit mult, a fost invitat la evenimente publice, a devenit răsfățatul publicului, se bucura de notorietate, dar, abia intrat în această lume, a început să îi observe slăbiciunile.

Într-o dimineață de noiembrie a anului 1959, pe când se afla în apartamentul său din Long Island, Truman Capote a citit în ziarul The New York Times o scurtă relatare a unei crime sângeroase petrecute în Holcomb, Kansas. Doi tineri jefuiseră casa unui fermier, ucigând întreaga familie, bărbatul, soția și cei doi copii. Violența și absurditatea acelei crime ce avusese loc într-o comunitate liniștită și conservatoare i-a captat interesul și a rugat-o pe prietena lui din copilărie, Harper Lee, să-l însoțească la fața locului pentru a scrie un reportaj pentru The New Yorker.

Reportajul s-a transformat în carte și timp de șase ani scriitorul a lucrat la acest proiect, a făcut zeci de interviuri, a asistat la procesul care a dus la condamnarea și executarea criminalilor, iar în final a publicat romanul „Cu sânge rece”, care a fost o lovitură pe piața de carte și i-a adus două milioane de dolari din vânzări. Volumul a apărut în 1966 la editura Random House și a fost considerat „cartea deceniului”.

Capote a fost însă epuizat de munca de cercetare, a început să bea mult, iar prietena sa, Phyllis Cerf, soția editorului Bennett Cerf de la Random House, avea să spună că scrierea acestei cărți l-a făcut alcoolic.

În anii următori a fost tradus și reeditat masiv, iar mirajul din jurul scrierilor sale l-a făcut din ce în ce mai faimos. A publicat antologia „Lătratul câinilor”, a participat la talk-show-uri și emisiuni de televiziune și a început să povestească despre proiectul noii cărți la care lucra, un roman despre care a spus că “va fi ceva cu totul diferit și neașteptat”.

Primele două fragmente din romanul „Rugăciuni împlinite” au apărut în revista Esquire în 1975 și 1976 și au produs o explozie de atacuri împotriva lui, pentru că toate personajele cărții, cu nume ușor schimbate, erau foarte ușor de recunoscut. Toți formau lumea din care Truman Capote făcea parte, fie că erau actori, regizori, producători TV, editori, agenți literari, bancheri, artiste sau scriitori și s-au recunoscut în personajele înfățișate de romancier. Imediat, Capote a fost izolat, nu mai era primit nicăieri, toate ușile i s-au închis, aproape toți prietenii l-au părăsit și presa s-a declarat dezgustată de dezvăluiri.

Prietenii apropiați vorbeau deschis despre o sinucidere simbolică, iar Truman Capote a încercat să explice un timp că era dator să spună adevărul despre această lume artificială din care făcea parte, dar în final, obosit să-și justifice demersul, a renunțat. A început să bea din ce în ce mai mult, consuma droguri, permisul de conducere i-a fost suspendat și suferea de depresie și halucinații, motiv pentru care s-a internat într-o clinică de dezintoxicare. Scriitorul și-a petrecut ultimii ani continuând să lucreze, a publicat volumul „Muzică pentru cameleoni”, apoi a decis să se mute împreună cu prietena sa, actrița Joanne Carson, în Bel Air, Los Angeles.

A reușit în final să învingă temporar dependența de droguri și alcool, dar în cele din urmă a murit la doar 59 de ani, pe 25 august 1984, în brațele amicei sale. Cauza morții, conform raportului medico-legal, a fost o boală a ficatului complicată de flebită și intoxicație multiplă cu medicamente.

Actorul american Philip Seymour Hoffman, care a câștigat în 2006 Premiul Oscar, Premiul BAFTA și Premiul Globul de Aur pentru rolul său din drama “Capote”, un film despre viața lui Truman Capote din perioada în care scria romanul “Cu sânge rece”, a fost găsit în 2014 mort în baia apartamentului său din Manhattan, la doar 46 de ani, din cauza unei intoxicații acute mixte de droguri, inclusiv heroină, cocaină, benzodiazepine și amfetamine.