HomeVizionariiMuzicieniVirginia Zeani, Prima Donna Assoluta, s-a stins din viață la vârsta de 98 de ani. Dumnezeu să o odihnească!

Virginia Zeani, Prima Donna Assoluta, s-a stins din viață la vârsta de 98 de ani. Dumnezeu să o odihnească!

Virginia Zeani
DS TW

Născută pe 21 octombrie 1925 în comuna Solovăstru de lângă Reghin, Virginia Zeani a studiat, începând din anul 1933, muzica la București, fiind eleva profesoarelor Lucia Anghel şi Lydia Lipkovska, apoi, atrasă de gloria muzicii italiene, la vârsta de 21 de ani, pe 10 martie 1947, a ajuns în Italia.

Aici l-a avut profesor pe tenorul Aureliano Pertillo, iar debutul a avut loc un an mai târziu, cu un răsunător succes, pe scena Teatrului de Operă din Bologna, în rolul Violetei din “La Traviata” de Giuseppe Verdi, personaj pe care l-a interpretat de peste 640 de ori în carieră, pe cele mai mari scene ale lumii : Metropolitan Opera din New York, Teatrul Balșoi din Moscova sau Covent Garden din Londra.

Virginia Zeani

Soprana mărturisea despre dascălul ei: “Am învăţat de la el să-mi folosesc glasul în stilul belcantoului. Am învăţat însă şi secretul de a mă desprinde de realitatea din jurul meu spre a mă putea integra realităţii de pe scenă. Acest lucru pretinde de la interpreţi o permanentă înfruntare de probleme şi coborârea înăuntrul personajului. Cei ce au trăit multă vreme în teatru cunosc Marele Duh al scenei căruia i se supun fără împotrivire. Când el e ascultat şi slujit, teatrul vuieşte de aplauze şi urale; când e sfidat şi nesocotit, sala se transformă în sloi de gheaţă. Mai este însă ceva pe lângă studiu, şi anume dăruirea. Autor, interpreţi şi public fac pact de două sau trei ore în numele acestei dăruiri. Eu încerc să dau tot cântecului, pentru că şi el îmi dă tot ce poate să dea unui artist-interpret care îşi iubeşte îndeletnicirea,”

La Festivalul de la Paris din 1957, în rolul Luciei di Lamermoor, a “înnebunit publicul în aceeași masura cu nebunia eroinei lui Donizetti”, criticii de specialitate spunând atunci că “Virginia Zeani a recreeat miracolul melodramei secolului”.

Virginia Zeani

Soprana a cântat pe toate meridianele, interpretând roluri diverse şi primind cele mai preţioase onoruri, printre care Medalia de aur a Guvernului egiptean, cea a Teatrului de Operă din Barcelona sau Orfeo d’oro, pentru spectacolele excepţionale de la Arenele din Verona.

Românca a fost partenera lui Beniamino Gigli, a lui Franco Corelli, Giuseppe di Stefano, Tito Gobbi, Mario del Monaco, Placido Domingo, Luciano Pavarotti si a cunoscutelor soprane Toti dal Monte, Giulietta Simionato, Leontyne Price, Regina Crespine.

Ziarul Manchester Guardian din Londra scria în acea perioadă ca “Virginia Zeani cântă ca Melba şi joacă precum Sarah Bernhardt.

În 1957, s-a căsătorit cu un celebru cântăreţ de opera, basul Nicola Rossi Lemeni, care îi fusese partener în opera Iuliu Cezar: “Sufletele noastre, mărturisea ea, erau doritoare să înveţe cât mai mult, pentru că în viaţă totul este posibil, dependent de propria noastră voinţă şi înţelegere a tuturor întâmplărilor”.

Marea artistă nu s-a lăsat copleşită de succesele extraordinare pe care le-a avut pe scenele lumii, păstrându-și modestia, socotind că “prin adulaţie, pierzi piedestalul”.

În 1979, soprana a participat la Festivalul „Zilele muzicale târgumureşene“ și a oferit un interviu presei românești:

“Trebuie să vă spun că după o carieră de peste treizeci de ani — am debutat în Italia, în 1948 —, concertul de la Târgu Mureş va fi punctul final al acesteia. De ce tocmai la Târgu Mureş? Am acceptat şi am dorit să-mi închei cariera aici, deoarece sunt legată sufleteşte de aceste meleaguri. Valea Mureşului şi a Gurghiului sunt pentru mine amintiri de neuitat, în mintea şi în simţirile mele a rămas mirosul ierbii, parfumul fiecărei plante.

Virginia Zeani

Iar Târgu Mureş este oraşul în care, copil fiind, aveam „ambiţia” de a veni de la Solovăstru, satul meu natal de lângă Reghin, pentru a-i vedea frumuseţile, a ne plimba prin parcurile lui.

— Cum l-aţi regăsit?

— Extraordinar. Totul este atât de nou, de schimbat, de frumos. Palatul Culturii, pe care l-am vizitat, este de mare gust, iar culorile sunt de invidiat. Teatrul Naţional este impresionant. Eu, care am văzut sute de teatre — sau cel puţin o sută — în întreaga lume, în afară de complexul cultural de la Sidney, unde n-am fost, cred că este unic. Am văzut teatre făcute cu extrem de mulţi bani şi cu posibilităţi enorme, dar nici unul nu este ca cel din Târgu Mureş. Sala este făcută cu atâta gust şi îmi închipui că trebuie să aibă şi o acustică specială. Dar ceea ce m-a uluit într-o manieră deosebită este holul, acest foaier cu cele două scări care fac din acest teatru o operă de artă care va supravieţui multor, multor generații.

— Vorbiți-ne despre cariera dumneavoastră.

— După debut, am cântat în toate teatrele importante din Italia, cum sunt Scala din Milano, Teatro di Roma, Teatro di Napoli, Teatro di Venezia, apoi în toată Europa — Paris, Madrid, Londra, Budapesta, Moscova, evident, în România — la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi —, apoi în America de Nord şi de Sud, în Africa, în Japonia. Am interpretat 67 de roluri diferite; numai cu Traviata am dat 648 de spectacole.

Virginia Zeani

— Cum vi se pare ideea unui festival muzical la Târgu Mureş?

— Este un mare avantaj ca un oraş ca Tîrgu Mureş să aibă o filarmonică. Am auzit multe lucruri frumoase despre orchestra simfonică, despre orchestra de cameră, despre solişti. Faptul că aici se face un festival este minunat, iar invitaţii sunt dintre cei mai reputaţi. Este bine că i se oferă publicului tot felul de muzică, şi clasică, şi modernă, fiecare poate să aleagă ce-i place.

— Ce-aţi dori să transmiteţi publicului târgumureşean?

— Că deși trăiesc in Italia, gândul meu se îndreaptă de multe ori de la Roma către România și că, deși am cântat în toată lumea, eu am rămas tot Virginica de la Solovăstru”.

*** Steaua Roşie, 30 iunie 1979

Virginia Zeani

Din 1980, soprana s-a stabilit împreună cu Nicola Rossi Lemeni, în Statele Unite, în localitatea Bloomington, dedicându-se, din 1983, carierei didactice, iar în 1993, datorită succesului lecţiilor de canto, a primit renumitul titlu de “Distinguished professor of voice” pe viaţă.

“Sunt cetaţeană a lumii întregi, dar m-am născut în România”, afirma emoționată într-una din vizitele ei în țară.

Virginia Zeani a încetat din viață pe 20 martie 2023, la vârsta de 98 de ani.

Premii și distincții:

1950 – Medalia de Aur pentru merit artistic, acordată de regele Farouk al Egiptului;

1961 – Commendatorre della Republica Italiana;

1963 – Medalia de Aur din partea Operei din Barcelona;

1964 – Medalia de Aur – Roma Campidoglio, pentru cei mai buni cântăreţi;

1965 – Premiul Naţional Diapason d’Oro;

1967, 1970, 1974 – Premiul Maschere d’Argento;

1982 – Premiul Verdi;

1992 – Premiul Puccini;

2000 – Steaua României în grad de comandor;

2011 – Ordinul Nihil Sine Deo, acordat de Regele Mihai;

Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti şi Cluj.

 

Surse:

Flacăra, 1965

Film Szinhaz Muzsika, 1969, 1971

DS TW
No comments

leave a comment