Vasili al IV-lea s-a născut pe 22 septembrie 1552 și a fost fiul lui Ivan Andreievici Șuiski și al Marfei Feodorovna. Devenit țar al Rusiei după uciderea Falsului Dmitri I, pentru o perioadă de patru ani, între 1606 și 1610, Vasili a fost singurul membru al Casei Șuiski care a ocupat înalta poziție și ultimul membru al dinastiei Rurik care s-a aflat pe tron.
Bărbatul era mic de statură, aproape orb, foarte superstițios, iar pretențiile lui la tron se bazau pe un arbore genealogic în care figura ca rudă îndepărtată a fratelui mai mare al lui Alexandr Nevski, marele cneaz al Novgorodului și al Cnezatului Vladimir-Suzdal, o figură legendară în istoria vechiului imperiu.
În tinerețe, Vasili fusese membru al gărzii de corp a țarului Ivan cel Groaznic și se bucura de sprijinul comunității negustorilor din Moscova, dar era privit cu suspiciune de către boieri. Încercările lui de a reinstaura ordinea în imperiu împiedicând țăranii să părăsească moșiile boierilor și creând un registru al iobagilor au eșuat, pentru că autoritatea sa nu acoperea tot teritoriul țării și în scurt timp familiile importante din Moscova, inclusiv familia Romanov, au decis să îi retragă sprijinul.
Vasili Șuiski a fost căsătorit de două ori. Prima lui soție, Elena Mihailovna Repnina, a murit înainte de ascensiunea lui la tron. După încoronare, Vasili a remarcat-o pe Ekaterina Buynosova-Rostovskaya, fiica prințului Piotr Buynosov-Rostovskiy. Cei doi s-au căsătorit în ianuarie 1608, moment în care numele ei a fost schimbat în Maria. Cuplul a avut două fiice, Anna, care a murit la scurt timp după naștere, și Anastasia, despre care se știe că a devenit călugăriță.
În această perioadă a început să circule zvonul că precedentul țar, Falsul Dmitri, scăpase în mod miraculous de la moarte, iar în octombrie 1607 a avut loc o revoltă împotriva lui Vasili, care a coincis cu apariția unui nou pretendent la tron. Acesta era Falsul Dmitri al II-lea, care susținea că este fiul lui Ivan cel Groaznic. Bărbatul se căsătorise cu Marina, soția Falsului Dmitri I, cei doi au avut un fiu, iar în 1608 și-au stabilit reședința lângă Moscova, pentru a fi mai aproape de centrul puterii.
Incapabil să-l contracareze, Vasili Șuiski i-a chemat în ajutor pe suedezi în 1609, promițându-le că renunță la pretențiile Rusiei asupra Livoniei, și s-a angajat să se alieze cu suedezii împotriva polonezilor. În iulie 1610, țarul a fost răsturnat de la putere printr-o lovitură de stat pusă la cale de familia Romanov și de aliații acesteia. A fost călugărit cu forța și, în cele din urmă, a fost dus împreună cu cei doi frați ai săi la Varșovia de către hatmanul polonez Stanisław Zołkiewski. Soția lui, țarina Maria, a fost închisă la mănăstire și forțată și ea să se călugărească. Femeia a murit pe 2 ianuarie 1626 la Mănăstirea Novodevichy, una dintre cele mai cunoscute din Moscova, care a găzduit multe doamne din familiile regale ce au fost obligate să devină călugărițe, printre care nora lui Ivan cel Groaznic, Yelena Sheremeteva, soția lui Feodor I, Irina Godunova, care a fost închisă împreună cu fratele ei, Boris Godunov, până când acesta din urmă a devenit țar, Sofia Alekseyevna, sora vitregă a lui Petru cel Mare și Eudoxia Lopukhina, prima soție a aceluiași Petru.
Despre țarul Vasili se știe că a murit pe 12 septembrie 1612, în timpul prizonieratului, în timp ce se afla la castelul Gostynin de lângă Varșovia. Un an mai târziu, în 1613, după ce familia Romanov a preluat puterea impunându-l pe tron pe Mihail I, l-a recunoscut postum ca țar legal pe Șuiski și, în timpul negocierilor cu autoritățile poloneze, a solicitat oficial repatrierea corpului fostului suveran. Cererea a primit un răspuns pozitiv de-abia în 1635, după semnarea Tratatului de la Polyanovka, când rămășițele lui Vasili au fost în cele din urmă aduse la Moscova, fiind depuse în catedrala Arhanghelului Mihail.
