HomeMonarhieMetrese, curtezane și amante celebreWallis Simpson şi Eduard al VIII-lea: Abandonarea imperiului

Wallis Simpson şi Eduard al VIII-lea: Abandonarea imperiului

Wallis Simpson
DS TW

După ce regele George al V-lea a murit pe 20 ianuarie 1936, fiul său cel mare, Eduard, i-a succedat la tron ca regele Eduard al VIII-lea, dar doua zi a decis să încalce protocolul regal privind propria proclamare de la fereastra Palatului Buckingham. Gestul său a prevestit decizia pe care o va lua câteva luni mai târziu. Pasiunea pentru Wallis Simpson, care, la acel moment, era o femeie căsătorită, îl va determina să uite definitiv de datoria pentru familie şi pentru Imperiul Britanic.

Bessie Wallis Warfield, femeia de care era îndrăgostit, s-a născut pe 19 iunie 1896 într-un hotel din Pennsylvania, Statele Unite ale Americii, tatăl ei fiind fiul unui comerciant de făină, unul dintre cei mai cunoscuți cetățeni din Baltimore. Părinţii nu prea aveau bani, dar fetiţa a fost ţinută în şcoală datorită unui unchi care i-a plătit studiile.

În anul 1916, Wallis, în varstă de 21 de ani, s-a căsătorit cu un aviator, Earl Wilfield Spencer, de care a divorţat în 1927, s-a recăsătorit anul următor cu omul de afaceri Ernest Simson, alături de care s-a mutat la Londra. Wallis nu era o frumuseţe deosebită, dar avea alte calităţi care făceau din ea o femeie atrăgătoare: era o gazdă desăvârşită, avea eleganţă, stil şi darul de a întreţine o conversaţie picantă. Aceste atuuri au ajutat-o să-şi facă relaţii utile, reuşind să ajungă în anturaje unde va întâlni cei mai importanți oameni din societatea britanică, printre care şi viitorul rege Eduard al VIII-lea.

Wallis Simpson

Prima întâlnire a lui Eduard cu doamna Simpson a avut loc cu ocazia unei petreceri la ţară ce fusese organizată de Thelma Furness, pe atunci iubita prinţului. Eduard a încercat să pornească o conversaţie despre încălzirea centrală, cu care toţi americanii erau obişnuiţi, dar care era foarte rară în Anglia. Cei doi au schimbat câteva replici la finalul cărora Wallis i-a spus direct că este dezamagită de lipsa lui de originalitate.

Destinul a făcut să se revadă trei ani mai târziu, la Londra, la invitaţia aceleiaşi Lady Furness. Curând după această reîntâlnire, pe 10 iunie 1931, Wallis şi soţul ei au fost invitaţi la Palatul Buckingham, iar americanca le-a fost prezentată suveranilor, regina Mary de Teck şi regele George al V-lea. Tânăra şi Eduard au continuat să se tachineze şi în acest cadru. În timp ce făcea reverenţa în faţa reginei Mary de Teck, Wallis l-a auzit pe prinţ spunând că iluminarea palatului ar trebui să fie schimbată, pentru că le face pe femei să pară cadaverice. Replica sa ar fi venit la finalul recepţiei, când Eduard o felicita pentru eleganţa ei: “Credeam că le găseşti pe toate femeile urâte!”

Prinţul a decis să păstreze legătura cu această Wallis care l-a impresionat prin naturaleţea şi stilul ei extrem de direct, neprotocolar şi chiar neobrăzat. Mai mult, a început să cultive această prietenie. Au urmat alte întâlniri la Fort Belvedere sau în locuinţa soţilor Simpson din Bryanston Square și de la prietenie la dragoste nu mai era decât un pas. La începutul anului 1934, soţul lui Wallis a plecat într-o călătorie de afaceri, iubita oficială a prinţului, Lady Furness, a făcut o vizită la New York, iar Eduard a rămas în compania lui Wallis Simpson. Prinţul a invitat-o într-o scurtă călătorie la Biarritz, cei doi au devenit amanţi, ea a decis să divorţeze şi i-a declarat lui Eduard că este bărbatul vieţii sale.

Curând americanca a ajuns în centrul atenţiei presei de scandal, iar presiunile asupra ei au devenit din ce in ce mai puternice: mulţimea arunca cu pietre în ferestrele apartamentului său din Londra, ziariştii o urmăreau în permanenţă, a fost nevoită să se refugieze pentru o vreme în locuinţa lui Eduard din Fort Belvedere, apoi a fugit în Franţa.

În această perioadă tulbure, oficialii de la Londra au fost obligaţi să facă pregătirile necesare pentru toate situațiile neprevăzute, inclusiv pentru încoronarea regelui Eduard și a reginei Wallis. Însă, din cauza implicațiilor religioase ale căsătoriei, planul de ceremonie nu includea încoronarea la Westminster Abbey.

În noiembrie 1936, Regele Eduard l-a invitat pe prim-ministrul Stanley Baldwin la Buckingham Palace și și-a exprimat clar dorința de a se căsători cu Wallis în momentul în care ea va avea actele de divorţ. Baldwin l-a informat pe rege că englezii ar considera căsătoria inacceptabilă din punct de vedere moral deoarece, atâta timp cât fostul soț al femeii este în viață, un nou mariaj ar fi în opoziție cu normele bisericii, iar supuşii n-o vor tolera ca regină, mai ales că Eduard deținea rolul de guvernator suprem al Bisericii Anglicane, iar clerul aștepta de la el să sprijine şi să respecte învățăturile religioase.

Tânărul suveran a propus atunci soluția unei căsătorii morganatice, în care el să rămână rege, dar Wallis să nu devină regină. În acest caz, viitorii copii ai celor doi nu ar fi avut drept de moștenire asupra tronului, dar propunerea a fost respinsă vehement de cabinetul britanic și de celelalte guverne ale dominioanelor britanice.

Wallis Simpson

Atunci regele l-a informat pe Baldwin că va abdica dacă nu va putea să se căsătorească cu iubita sa şi aşa s-a şi întâmplat. Eduard a semnat actul de abdicare la Fort Belvedere în decembrie 1936, în prezența fraților săi mai mici. În noaptea de 11 decembrie 1936, suveranul a anunțat națiunea și imperiul, prin intermediul unei transmisiuni radio, decizia de abdicare și explicațiile sale: “Mi s-a părut imposibil să accept această imensă responsabilitate și să accept îndatoririle mele de rege fără ajutorul femeii pe care o iubesc”.

Imediat după transmisiune, Eduard a părăsit Regatul Unit plecând în Austria. În 1937, Wallis Simpson şi Eduard s-au căsătorit în castelul Cande din Touraine, la aceasta ceremonie nefiind prezent niciun membru al familiei regale britanice.

Cuplul şi-a petrecut anii de exil la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, trăind de pe urma banilor primiţi de la prietenii bogaţi ai fostului rege. Relaţiile lor cu familia regală britanică nu au fost niciodată reparate, în pofida unor rare participări la evenimente oficiale.

Wallis Simpson

Când Ducele Eduard a murit de cancer în 1972, Wallis a mers în Regatul Unit pentru a asista la înmormântare şi a locuit chiar la Palatul Buckingham, în acel moment suferind deja de demență senilă. Viața sa a devenit extrem de grea după dispariția fostului soț. A fost exploatată de avocatul ei francez, care i-a vândut lucruri din casă pentru sume modice, sub valoarea lor reală, a fost internată de mai multe ori în spitale, iar din 1980 nu a mai putut vorbi. Spre finalul vieţii a fost imobilizată complet la pat şi nu primea decât vizita doctorului şi a asistentelor medicale.

Wallis Simpson, ducesa de Windsor, a murit pe 24 aprilie 1986 în casa ei din Bois de Boulogne, la vârsta de 89 de ani, şi fost înmormântată la Capela St George, lângă Eduard.

Pentru că a plasat interesul personal deasupra intereselor imperiului, Eduard al VIII-lea a lăsat în urmă imaginea unui bărbat egoist, iar fratele şi succesorul lui, George al VI-lea, a avut dificultăţi în a repara imaginea negativă a monarhiei britanice, adoptând însă o atitudine complet contrară: datoria înainte de orice. Aceeaşi cale a fost urmată şi de regina Elisabeta a II-a, care toată viața a considerat abdicarea ca pe un lucru înjositor pentru un suveran.

DS TW
Latest comment
  • M’da, niste prosti cei ce vad in decizia lui o greseala. Pacat, ar fi fost un rege, cred eu, mai inteligent si mai apropiat de popor, de regat decat cei ce au mers pe varianta desueta” poporul inainte de toate”.

leave a comment