“La orele 22 și un sfert mă aflam în curtea Spitalului “Caritas”. Mă gândeam ca, în limita puterilor mele şi pe baza unor vechi studii medicale, să mă fac folositor în universul de gemete care mă înconjura. Curtea spitalului, coridoarele, saloanele lui erau scufundate în cea mai neagră şi mai îngrozitoare beznă, o beznă mai rea şi mai îngrozitoare decât am trăit în timpul războiului, al bombardamentelor sau al cutremurului din noiembrie 1940″. (Aurel Baranga, Flacăra, martie 1977)