HomeEroii României moderneEroi uitați4 martie 1977 | Omenia tăcută

4 martie 1977 | Omenia tăcută

4 martie
DS TW

“Cutremurul a avut loc la ora 21 şi 22 de minute. La orele 22 și un sfert mă aflam în curtea Spitalului “Caritas”. Mă gândeam ca, în limita puterilor mele şi pe baza unor vechi studii medicale, să mă fac folositor în universul de gemete care mă înconjura. Curtea spitalului, coridoarele, saloanele lui erau scufundate în cea mai neagră şi mai îngrozitoare beznă, o beznă mai rea şi mai îngrozitoare decât am trăit în timpul războiului, al bombardamentelor sau al cutremurului din noiembrie 1940. Doar din când în când zăream câte o umbră furişată şi auzeam vaietul unui om rănit. Şi, deodată, curtea spitalului s-a populat de zeci de oameni în halate albe. Erau medicii spitalului, veniţi unii cu maşinile, care au avut maşini şi au reuşit să treacă de arterele barate, alţii pe jos, alergând. După câteva minute a apărut lumina câtorva lumânări şi a câtorva lămpi de gaz.

Cele trei săli de operaţie ale clinicii chirurgicale erau pline de moloz. Medicii, surorile, infirmierele, brancardierii au început să care molozul şi să facă loc în jurul meselor de operaţie. Totul în linişte, fără nici un cuvânt.

Câteva surori au început să flambeze instrumentele la flacăra unor spirtiere improvizate. Şi, după alte câteva minute, în aceeaşi linişte, întreruptă doar de geamătul răniţilor, medicii au început să panseze rănile, să imobilizeze fracturile, să oprească hemoragiile, într-o linişte minerală, fără ca vreunul singur dintre ei să se întrebe dacă zidurile nu se vor prăbuşi şi peste ei. Şi atunci, în noaptea aceea îngrozitoare, pe care n-o s-o uit până la moarte, în liniştea încordată şi tăcută a medicilor aplecaţi la lumina lămpilor de gaz peste oamenii în suferinţă, în acea tăcere minerală, netulburată de nici un cuvânt în afara gemetelor bolnavilor, am înţeles, până în măduva oaselor mele, cum a dăinuit acest popor, de atâtea ori lovit cu o furie oarbă şi bestială, cum a dăinuit peste milenii. Prin omenia lui adâncă şi tăcută”, a povestit scriitorul Aurel Baranga despre evenimentele din noaptea de 4 martie 1977.

*** Flacăra, martie 1977

DS TW
No comments

leave a comment