“Alecu Russo avea multe scrieri începute, însă cruda moarte nu i-a permis să le termine. La anul 1859 el s-a stins cu zâmbirea pe buze în mijlocul entuziasmului naţional de pe atuncea şi a lăsat o dureroasă jale în inimile celor ce l-au cunoscut şi l-au iubit.
Trecut-au junele poet ca un meteor de-abia zărit pe cerul patriei sale, însă numele lui va creşte cu timpul şi va străluci glorios în fruntea poemului „Cântarea României”, scria Vasile Alecsandri la moartea revoluționarului.