“În singurătatea lui, Olivier s-a întors spre roluri, căci spre ce oameni anume s-ar fi putut întoarce? De pe atunci încă era un însingurat. „Star” la vârsta de treisprezece ani, solist de cor, răsfățat al marilor actori și un nume citat de ziare, se găsea acum gata să fie catapultat în teritoriul necunoscut şi neospitalier al unui liceu englezesc pe care îl detesta. La liceu l-au considerat un efeminat, un înfumurat care-şi dă aere, un lamentabil sportiv. Ceea ce şi era, recunoaşte Olivier, fiecare dintre cele trei acuzaţii fiind pe deplin întemeiată”.