“Am pierdut câte ceva din cauza războiului, iar în 1952, când filmul a fost reluat în programare, în anul centenarului Caragiale, s-au tăiat direct în negativ, dintr-o pudoare exagerată, mai multe cadre, unul în care Zița se dezbrăca în timp ce povestea cum a fost la “lunion”, dar rămânea totuși îmbrăcată, era o scenă foarte frumoasă, cu umor, pe muzică, iar altă scenă tăiată, şi ea extrem de discretă, era cu Veta în pat, o scenă foarte simplă, dar necesară — păcat, pentru că aşa cum a rămas de-abia poată să pară impudic”, povestea regizorul Jean Georgescu despre pelicula care a avut premiera pe 22 martie 1943.