Pe 3 decembrie 1933, la deschiderea oficială a Spitalului de urgenţă din Bucureşti, existau în lume doar două instituţii similare, la Moscova şi Buenos Aires. Un reportaj realizat la scurt timp după ce instituția începuse să funcționeze, ne dezvăluie modul în care profesorii Nicolae Minovici și Iacob Iacobovici organizaseră serviciul medical. “Un răspuns afirmativ al necesităţii acestui spital de urgenţă a încununat străduinţele profesorului. Multe instituţii mari au ajutat bugetul urgenţei… pe hârtie.
Ministerul Sănătăţii a fost singurul care a dat un milion de lei, aşa cum a promis. Nici comuna n-a contribuit cu nimic, fapt foarte regretabil, căci un spital atât de interesant nu poate fi trecut cu vederea, când banii se dau pentru multe lucruri de o utilitate nu chiar atât de justificată”.