Se spune că în agonie a murmurat numele Georges Sand: „Ea mi-a spus că am să mor în brațele ei”. Înainte de a-și da ultima suflare, muribundul scrise cu mare greutate următoarea frază:
„Fiindcă pământul mă va înăbuși, vă conjur să-mi deschideți trupul, ca să nu fiu înmormântat de viu”.
Această dorință din urmă îi fu respectată. Se luă din pieptul șubred această inimă care bătuse atât de generos și îndurerat și fu închisă într-o urnă care, în scobitura unui zid, doarme astăzi la umbra tăcută a bisericii Sfintei Cruci din Varșovia”.