Unul dintre primii colaboratori ai revistei Gazeta Matematică, profesorul Gheorghe Țițeica, a rememorat într-un articol publicat cu 90 de ani în urmă împrejurările apariției publicației (primul număr a văzut lumina tiparului în septembrie 1895), împărtășindu-le în același timp cititorilor sentimentele de melancolie și, în același timp, de încredere în viitor:
„Nu voi uita niciodată emoția adâncă pe care am simțit-o când am văzut, în septembrie 1895, prins cu ținte în ușa unei librării care azi nu mai există, cel dintâi număr al Gazetei Matematice. Și nu-mi vine să cred că au trecut de atunci patruzecide ani de apariție regulată și de activitate bogată. Faptul e că, cu numărul de față, scris numai de membri ai Societății noastre, Gazeta Matematică intră, cu oarecare mândrie, în al 41-lea an.
E o sărbătoare a științei matematice românești. E, fără îndoială, un moment însemnat în dezvoltarea culturii noastre naționale. Într-un volum jubilar, care va apărea cât de curând, se vor arăta, în capitole deosebite, factorii materiali și sufletești care au asigurat publicarea regulată a revistei, precum și rezultatele neașteptate pe care le-a obținut. O serbare specială, pe care o dorim cât mai înălțătoare, va consfinți oficial valoarea senină a unei activități statornice și îndelungate, care s-a închegat, încetul cu încetul, în jurul Gazetei Matematice.
Revista a fost produsul unui avânt de tinerețe. Câțiva ingineri tineri, care de-abia terminaseră vechea Școală Națională de Poduri și Șosele, convinși de serviciile mari pe care științele matematice le aduc ingineriei, doritori pe de altă parte ca viitorii elevi ai Școlii pe care ei o absolviseră cu strălucire să fie din ce în ce mai bine pregătiți, s-au hotărît să publice o revistă de matematică elementară pentru elevii de liceu. În realitate, idealul lor era ceva mai înalt, entuziasmul lor țintea ceva mai sus, căci, sub titlul cunoscut și astăzi, Gazeta Matematică în cei dintâi ani mai figura „Foaie lunară de matematici elementare și speciale pentru uzul școalelor secundare, speciale și superioare“. Așadar ținta trecea dincolo de matematicele elementare și de școalele secundare. (Gheorghe Țițeica s-a alăturat redacției la scurt timp după apariția primului număr, n. red)
Mai mult decât atât. scopul lor real nu era, precum s-ar fi crezut la început, numai deprinderea banală cu un mecanism folositor, ci inițierea în tainele unei științe, care, desigur, e folositoare, dar este, mai presus de toate, cea mai minunată îndrumătoare către buna și dreapta judecată.
De aceea, în programul lor, publicat în cel dintâi număr, au scris:
„Scopul acestei reviste este:
1. Publicarea de articoleoriginale de matematici.
2. Dezvoltarea gustului pentru studiul acestei științe și al cercetărilor originale“.
O parte dintre acești tineri ingineri căpătaseră gustul și dragostea de științele matematice rezolvând probleme la „Recreațiile științifice”, care au apărut la Iași, între anii 1883 și 1889, sau la cunoscuta revistă belgiană Mathesis. Idealul lor era precis ca și știința căreia i se închinaseră, iar realizarea a fost temeinică și trainică, pentru că izvora din specialitatea lor tehnică. E admirabilă îmbinarea fericită care s-a făcut și s-a păstrat la Gazeta Matematică între idealism și realitate, între jertfă și rezultate pozitive, între sentimentul cald și severitatea imparțială.
În această privință nu cred să existe pildă mai ciudată decât faptul că redactorul Gazetei cel mai aspru, cel mai sever, cel mai puțin iertător, dar de o nepărtinire desăvârșită, să fie cel mai iubit de către corespondenți pentru sfaturile lui calde, îndrumările prietenești și, uneori, sprijinul discret, în cazul când erau meritate. O activitate intelectuală de acest fel a tinerilor care veneau în atingere cu Gazeta Matematică a avut, în curgere de 40 de ani, din cauza regularității, efecte largi și minunate. În diferitele colțuri ale țării, în toate specialitățile, se găsesc astăzi foști corespondenți ai Gazetei din diferitele ei epoci de apariție care păstrează amintire duioasă frământării la care a fost supusă mintea lor cât timp au lucrat la Gazeta Matematică.
Fenomen rar! Tocmai după 14 ani de apariție a Gazetei, colaboratorii ei sau, cum se zicea pe atunci, membrii redacției, s-au constituit în Societate, care e astăzi persoană morală. Statutele Societății Gazeta Matematică au înscris în articolele ei numai principii reale scoase dintr-o experiență îndelungată.
Iată câteva din ele:
Pentru atingerea scopului său, Societatea va dispune de:
a) Munca voluntară și dezinteresată a membrilor săi care vor voi, conform tradițiunii Gazetei Matematice, să se ocupe de redactarea Gazetei și de administrarea Societății.
b) Pentru redactarea Gazetei Matematice, pentru întocmirea volumelor din Biblioteca Gazetei, pentru conducerea, supravegherea și darea de seamă a concursurilor fixate, se vor da în fiecare an în adunarea generală sau într-o adunare extraordinară anumite însărcinări unora dintre membrii Societății, potrivite cu timpul disponibil și specialitățile lor și conform spiritului de sacrificiu și de solidaritate care a domnit întotdeauna printre redactorii Gazetei Matematice.
Societatea a încorporat în ea spiritul în care a fost creată revista, spiritul Gazetei Matematice, care se păstrează și astăzi și în care lucrează împreună ingineri, profesori și militari. Pe lângă această regulamentare într-o societate organizată, Gazeta Matematică are de curând și un local, Casa Gazetei Matematice, în Calea Griviței, nr. 158. Gazeta Matematică are astăzi temelii solide ca să poată exista mai departe, dar cea mai solidă temelie rămâne tot dragostea de știință a membrilor și a corespondenților ei. Aceasta e temelia sigură și esențială a tuturor întreprinderilor de acest fel.
Încheind aceste rânduri, mă găsesc între două sentimente. Un sentiment de melancolie față de toți aceia care au luat parte la ridicarea Gazetei, prin munca și inteligența lor, și care, rând pe rând, au dispărut din mijlocul nostru. Un sentiment de încredere în viitor întemeiază pe un principiu transcendent că energia sufletească curată, strânsă în jurul Gazetei, în curgerea celor 40 de ani, nu poate dispărea, ci se transformă în altă energie sufletească.
Exprim și acum dorința, ca și în septembrie 1920, când s-au încheiat 25 de ani de apariție, ca peste 10 ani, când se va serba o jumătate de veac, să mai fie în viață cel puțin unul din întemeietorii Gazetei, ca să constate că firul nu s-a întrerupt și că idealismul de la început n-a suferit nicio scădere.
Delegat pentru rapoarte,
Gheorghe Țițeica, Gazeta Matematica, 1 septembrie 1935
