Ştirea morţii Regelui Carol I, întemeietorului Regatului, s-a răspândit în Capitală pe 28 septembrie, începând cu ora 8 şi, în primele momente, atitudinea generală a fost de negare. Era un zvon într-un oraş în care zvonul făcea parte din viaţa cotidiană. Se vorbea cu reţinere, mai mult în şoaptă, pentru
„Ploaie! Aceasta a fost prima impresie - dar nu o ploaie tare, doar o stropitură pe fereastra mea, mici linii lungi şi distanţate ceea ce, din fericire, înseamna că erau doar picături şi la linia orizontului se ridica un soare palid", nota
“Când l-am întâlnit prima dată pe Prințul Carol, eram copii. L-am întâlnit în casa administratorului uneia din moșiile regelui. Este multă vreme de atunci, căci azi sunt femeie de 28 ani, iar Prințul are 34 de ani. Sunt născută în România. Tatăl meu este român, iar mama mea, rusoaică. Nu sunt
Actul de renunțare la tron a fost semnat de Carol al II-lea pe 6 septembrie 1940, la ora 6 dimineața, și în aceeași zi, la ora 9.30, la Palatul Regal, Majestatea Sa Regele Mihai a depus jurământul de credință. “Jur credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului. Jur să păzesc
[vc_row][vc_column][vc_column_text]Înainte de anul 1870, multe comitete de doamne din clasa de sus a societăţii bucureştene strângeau prin chete şi serbări diferite sume de bani cu care erau ajutaţi copiii orfani ai oraşului, dar, în afară acestor iniţiative particulare, nu se