Regele Harald al V-lea al Norvegiei, unul dintre cei mai longevivi suverani și ultimul monarh european care a trăit experiența exilului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a stins din viață pe 28 august 2026, la vârsta de 89 de ani. A domnit vreme de peste trei decenii și a asistat la transformarea profundă a societății norvegiene, încercând să adapteze unei lumi moderne instituția pe care o moștenise de la înaintașii săi. Dincolo de îndatoririle coroanei, povestea suveranului a avut și o dimensiune profund personală: în tinerețe a pus în joc viitorul dinastiei pentru dreptul de a se căsători cu femeia pe care o iubea.
Harald s-a născut la 21 februarie 1937, la reședința Skaugum din Asker, și a fost fiul prințului moștenitor Olav și al prințesei Märtha a Suediei și nepotul regelui Haakon al VII-lea și al reginei Maud, descendentă directă a reginei Victoria. Avea două surori mai mari, Ragnhild și Astrid, dar Constituția norvegiană nu permitea pe atunci femeilor să moștenească tronul. Nașterea băiatului asigura, așadar, continuitatea dinastiei. Era, de altfel, primul prinț născut pe teritoriul Norvegiei după 567 de ani.
Copilăria lui liniștită s-a încheiat brutal când avea doar trei ani. La 9 aprilie 1940, Germania nazistă a invadat Norvegia. Familia regală, guvernul și parlamentarii au părăsit în grabă Oslo. Regele Haakon al VII-lea și prințul moștenitor Olav aveau să ajungă în Marea Britanie, în timp ce prințesa Märtha și cei trei copii au fugit mai întâi în Suedia, apoi în Statele Unite. Familia s-a întors în Norvegia la 7 iunie 1945, la cinci ani după plecarea în exil, fiind întâmpinați cu bucurie de sute de mii de oameni.
Experiența războiului și figura bunicului său, Haakon al VII-lea, devenit simbol al rezistenței norvegiene în fața ocupației naziste, aveau să rămână repere importante pentru viitorul suveran.
O altă lovitură a primit în adolescență. Prințesa Märtha, mama lui, a murit în 1954, după o lungă suferință. Prințul și-a continuat studiile la Oxford și a urmat în paralel o solidă pregătire militară. În 1957, după moartea bunicului său, Haakon al VII-lea, tatăl lui Harald, a urcat pe tron sub numele de Olav al V-lea, iar tânărul a devenit moștenitorul coroanei.
În 1959, prințul a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen, o tânără din Oslo, care era inteligentă, cultivată și provenea dintr-o familie înstărită, dar avea, din perspectiva regulilor nescrise ale monarhiilor europene, un defect esențial: nu era de origine regală sau aristocratică.
Pentru un viitor rege, căsătoria cu o femeie din afara aristocrației reprezenta o ruptură considerabilă de tradiție. Relația lor a rămas mult timp discretă, iar cei doi au fost nevoiți să aștepte nouă ani, deoarece dorința lui de a lua de soție o femeie fără origine aristocratică a provocat o amplă dezbatere publică.
Harald nu a renunțat, dar situația devenise complicată, pentru că era singurul moștenitor al tronului și, dacă nu se căsătorea și nu avea copii, continuitatea dinastiei era pusă sub semnul întrebării.
În cele din urmă, regele Olav al V-lea a consultat guvernul, conducerea Parlamentului și liderii partidelor politice, iar la 19 martie 1968 și-a dat consimțământul pentru mariaj.
Harald și Sonja s-au căsătorit la 29 august 1968, în Catedrala din Oslo. 58 de ani mai târziu, regele s-a stins din viață, chiar cu o zi înaintea aniversării mariajului.
Dincolo de obligațiile dinastice, Harald a avut o pasiune constantă: navigația. A reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, în 1964, la Tokyo, în 1968, la Ciudad de México, și în 1972, la München. La ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Tokyo a purtat chiar drapelul țării sale.
Harald și Sonja au doi copii: prințesa Märtha Louise, născută în 1971, și prințul Haakon Magnus, născut în 1973. La acea vreme, regulile succesiunii continuau să acorde prioritate moștenitorilor de sex masculin, dar Constituția a fost modificată în 1990, pentru a introduce principiul primogeniturii indiferent de sex. Totuși, schimbarea nu a avut efect retroactiv, Haakon păstrându-și întâietatea în succesiune.
Pe 17 ianuarie 1991, regele Olav al V-lea a murit, iar Harald i-a succedat la tron. Avea 53 de ani și a preluat deviza folosită de tatăl și bunicul său:
Totul pentru Norvegia
La 21 ianuarie, a depus jurământul constituțional în fața Stortingului, iar la 23 iunie 1991 Harald și Sonja au fost consacrați în Catedrala Nidaros din Trondheim, Sonja devenind prima regină a Norvegiei după o perioadă de 53 de ani.
Unul dintre momentele definitorii ale domniei sale a fost în 2016. La o recepție organizată în parcul Palatului Regal, Harald a rostit un discurs despre ce înseamnă, în lumea contemporană, să fii norvegian. A vorbit despre oamenii veniți din Afganistan, Pakistan, Polonia, Somalia sau Siria, despre bogați și săraci, despre oamenii sănătoși și persoane cu dizabilități și despre credințe diferite. „Casa este acolo unde ne este inima”, spunea regele, explicând că aceasta nu poate fi întotdeauna cuprinsă între frontierele unei țări.
Discursul său a devenit viral, pentru că mesajul suveranului era simplu: diferențele dintre oameni nu îi împiedică să formeze aceeași comunitate.
Norvegia sunteți voi. Norvegia suntem noi.
Era, într-un anumit sens, și concluzia transformării pe care Harald însuși o traversase: prințul căruia i se spusese cândva că femeia pe care o iubea nu era potrivită pentru o familie regală devenise regele care vorbea despre o societate în care apartenența nu mai putea fi determinată de origine.
Ultimii ani ai vieții sale au fost marcați de probleme de sănătate și de spitalizări repetate. În 2024, în timpul unei călătorii private în Malaysia, Harald a suferit o infecție și a fost repatriat cu un avion medical, iar ulterior i-a fost implantat un stimulator cardiac. Cu toate acestea, regele a respins în repetate rânduri ideea abdicării. Pentru el, jurământul făcut la urcarea pe tron era unul pentru întreaga viață.
În februarie 2026, la scurt timp după împlinirea vârstei de 89 de ani, a fost din nou spitalizat în timpul unei vacanțe în Tenerife, de această dată pentru tratarea unei infecții cutanate.
Starea sănătății lui s-a deteriorat din nou în această vară. La 17 august, regele a fost internat la Rikshospitalet din Oslo, fiind diagnosticat cu o infecție bacteriană în sânge. În zilele următoare, Palatul Regal a comunicat că starea se agravase, iar pe 27 august a anunțat că era „foarte gravă”. Regina Sonja și prințul moștenitor Haakon și-au anulat angajamentele pentru a-i fi alături.
Regele Harald al V-lea s-a stins din viață astăzi, 28 august 2026, la vârsta de 89 de ani, după mai bine de 35 de ani petrecuți pe tronul Norvegiei.
