Ingrid a Suediei s-a născut pe 28 martie 1910 la Palatul Regal din Stockholm și a fost al treilea copil al regelui Gustaf al VI-lea Adolf și al Margaretei de Connaught. Prințesa a fost crescută cu un profund sentiment al datoriei, a primit lecții de istorie, istoria artei, științe politice și a învățat mai multe limbi străine, dar și să gătească, să coasă și să gestioneze o gospodărie. În adolescență, a făcut lungi sejururi la Paris și Roma pentru a lua contact cu operele de artă din perioada Renașterii.
Când avea zece ani, mama ei a murit după o intervenție chirurgicală, apoi Ingrid a fost trimisă pentru câteva luni în Regatul Unit, fiind dată în grija bunicului matern, prințul Arthur, duce de Connaught și Strathearn. Trei ani mai târziu tatăl ei s-a recăsătorit cu Lady Louise Mountbatten, o verișoară îndepărtată, iar ea s-a simțit trădată, motiv pentru care relația ulterioară cu mama vitregă a fost foarte tensionată.
Adolescenta și-a făcut debutul în societate la deschiderea Riksdag-ului suedez în 1928, ocazie cu care toată lumea a remarcat ținuta sa deosebit de elegantă.
Prințesa a fost considerată o posibilă soție pentru moștenitorul tronului britanic, Prințul de Wales, pe care îl întâlnise în 1928 la Londra, dar acest plan nu s-a finalizat. Pe 15 martie 1935, cu puțin înainte de a împlini 25 de ani, s-a logodit cu Frederick, prințul moștenitor al Danemarcei și Islandei. Cei doi s-au căsătorit la catedrala din Stockholm pe 24 mai 1935, printre invitați numărându-se toate marile familii regale din Europa. Nunta lor a fost unul dintre cele mai mari evenimente din Suedia anului 1935. Cele trei fiice ale cuplului, Margaret, Benedikte și Anne-Marie, au venit pe lume în anii ’40, au fost educate la o școală privată din Copenhaga, apoi și-au aprofundat studiile în Anglia sau Elveția.
Datorită curajului și integrității sale, în timpul ocupației germane a Danemarcei din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Ingrid a influențat Casa Regală daneză și comportamentul acesteia în relația cu forțele de ocupație și a devenit foarte populară în rândul oamenilor de rând. Putea fi văzută deseori pe bicicletă sau cu mașina plimbându-se pe străzile din Copenhaga, iar atitudinea față de naziști l-a făcut pe bunicul ei, regele Gustav al Suediei, să-și facă griji pentru viața nepoatei.
Când soțul ei a ajuns pe tron, pe 20 aprilie 1947, Ingrid a început o reformă profundă a tradițiilor de la curtea daneză, a renunțat la multe obiceiuri de modă veche și a creat o atmosferă mai relaxată la recepțiile oficiale.
În 1972, regele Frederic al IX-lea a murit, tronul i-a revenit prințesei Margareta, care avea 31 de ani, iar regină-mamă a fost numită Rigsforstander (regentă formală) și reprezentantă a monarhiei ori de câte ori suverana lipsea din țară.
Ingrid s-a stins din viață pe 7 noiembrie 2000 la Palatul Fredensborg, la vârsta de 90 de ani, în prezența celor trei fiice ale sale, regina Margareta a II-a, prințesa Benedikte și regina Anne-Marie a Greciei, și a celor zece nepoți. Mii de oameni s-au adunat în fața Palatului Amalienborg, reședința oficială a reginei-mamă, au adus flori și lumânări și au cântat imnuri de recunoștință în onoarea curajoasei suverane care sfidase, prin atitudinea ei, armata nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
