Fondatorii imperiului Philips

Primul membru cunoscut al familiei este Philip Philips, un negustor evreu născut în jurul anului 1710, care a venit în Olanda din Renania de Nord-Westfalia și s-a căsătorit cu Rebecca van Crefelt. Fiul său, Benjamin Philips, născut în anul 1767, a construit o afacere care se ocupa cu vânzarea de tutun. Băiatul acestuia din urmă, Lion, născut în 1794, s-a căsătorit cu Sophie Pressburg, mătușa maternă a economistului și filozofului german Karl Marx. Marx și unchiul său, Lion, au avut o

relație foarte strânsă, vizitându-se în mod regulat la Nijmegen și mai târziu în Zaltbommel, unul dintre principalele motive fiind banii, pentru că Lion a fost principalul sponsor al tânărului și de multe ori a mediat conflictele dintre Karl și mama sa, Henriëtte Pressburg. După moartea lui Henriëtte, în 1863, Lion, care a fost numit unul dintre executorii ei testamentari, i-a oferit lui Karl șapte mii de guldeni, o sumă considerabilă la acea vreme, după ce a plătit datoriile femeii.

 

Benjamin, Lion și familiile lor s-au convertit la creștinism în 1826. Fiica lui Lion, Antoinette „Nannette” Roodhuijzen a fost destinatara multor scrisori ale vărului ei, Karl Marx, și mai târziu, a devenit membră a secțiunii olandeză a Internaționalei Socialiste.

Sophie și Lion au avut nouă copii, printre care August Philips, care era avocat și decan al Baroului din Amsterdam, și bancherul Frederik Philips care a fost bancher și a finanțat înființarea companiei de iluminat Philips, care producea lămpi cu filament de carbon și alte produse electro-tehnice, fiind condusă de fiul său, Gerard Philips. După câțiva ani, acestuia i s-a alăturat fratele său mai mic, Anton Philips, care a revoluționat întreaga companie.

După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Anton a fugit în Anglia într-o camionetă blindată a companiei Philips împreună cu prințesa Juliana și alți câțiva membri ai familiei regale olandeze. Era căsătorit cu Anne Henriëtte Elisabeth Maria de Jongh și aveau trei copii, două fete și un băiat. Singurul fiu al lui Anton, Frits Philips, a rămas în Olanda în timpul ocupației germane pentru a-și proteja angajații, dintre care unii erau evrei, și, de asemenea, pentru a opri presiunile naziștilor care voiau să utilizeze compania pentru fabricarea de armament.

Povestea familiei care a revoluționat produsele electrocasnice

În 1943 a fost închis câteva luni la lagărul de concentrare din Vught după ce

muncitorii săi au intrat în grevă, dar a supraviețuit. Bărbatul a salvat viețile a 382 de evrei, susținând ca sunt indispensabili continuării activității în fabrică și reușind astfel să îi salveze de la deportarea în lagărele de concentrare. Bărbatul a fost onorat de statul Israel cu titlul Drepți printre popoare în 1996. Frits Philips a murit pe 5 decembrie 2005, la vârsta de 100 de ani și a fost, în lunga sa viață, foarte popular printre locuitorii orașului Eindhoven care îl numea „Meneer Frits” (Mister Frits).

 

Până în ultimul an al vieții, Frits mergea frecvent la meciurile de fotbal ale echipei PSV, dar nu se așeza niciodată în loja oficială, stând îm mijlocul mulțimii, în secțiunea D, rândul 22, scaunul 43. Administrația PSV a anunțat că acest scaun va rămâne gol în memoria fidelului susținător al echipei.

 

În anii 1920, compania începuse să producă și alte bunuri, iar în 1939 a introdus pe piață un aparat electric de bărbierit, Philishave și un radio cu difuzor încorporat, care fusese proiectat încă de la începutul anilor 1930. În 1949, compania a început să vândă televizoare, în 1963 a lansat caseta compactă audio care a avut un mare succes, iar apoi prima combinație de radio portabil și casetofon, care a fost denumită „radiorecorder”, iar astăzi compania fabrică și comercializează milioane de produse electronicele și electrocasnicele de larg consum, inclusiv aparatele mici de uz casnic și aparatură medical.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu