HomeOameni care au intrat în istorieHollywood clasicOliver Hardy, viața iubitului actor american

Oliver Hardy, viața iubitului actor american

DS TW

Oliver Norvell Hardy s-a născut pe 18 ianuarie 1892 în Harlem, Georgia, și a fost fiul unui veteran de război care devenise ulterior colector de taxe pentru Columbia County și al lui Emily Norvell. Bătrânul tată a murit la mai puțin de un an de la nașterea copilului care era cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei proveniți din căsătoriile anterioare ale părinților. Fratele mai mare al lui Oliver, Sam, s-a înecat în râul Oconee, el fiind cel care l-a scos la mal, dar nu a putut să-l resusciteze, iar acest eveniment tragic l-a marcat multă vreme.

În copilărie, micul Hardy era considerat dificil, motiv pentru care a fost trimis la Colegiul Militar din Milledgeville. În 1905, când avea 13 ani, a fost înscris la Colegiul Young Harris pentru semestrul de toamnă, dar nu a fost prea interesat de școală, pentru că descoperise de curând muzica și teatrul.

carturesti.ro

În 1910, în orașul său natal s-a deschis un cinematograf numit The Palace, iar Hardy a fost angajat ca proiecționist, vânzător de bilete, om de serviciu și, în cele din urmă, administrator al sălii. Curând a devenit obsedat de cinematografie și era convins că poate face o treabă mai bună decât actorii pe care îi vedea în peliculele pe care le proiecta. Un prieten i-a sugerat să se mute în Jacksonville, Florida, unde se făceau multe filme, a făcut acest lucru în 1913 și în același an a cunoscut-o pe pianista Madelyn Saloshin, cu care s-a căsătorit pe 17 noiembrie.

Anul următor Oliver a jucat în primul său film, “Outwitting Dad”, realizat de studioul Lubin. Avea un fizic masiv, o înălțime de 1.85 m și o greutate de 136 kg, iar statura sa i-a pus limite pentru rolurile în care putea juca. Până în 1915, Hardy a apărut în 50 de scurtmetraje, apoi s-a mutat la New York, unde a început să lucreze pentru Pathé, Casino și Edison Studios.

În 1917, tânărul a ajuns în Los Angeles, a primit angajamente de la mai multe studiouri de la Hollywood, iar în 1919 s-a despărțit de soție. Divorțul a fost finalizat pe 17 noiembrie 1921 și după o săptămână, pe 24 noiembrie 1921, s-a căsătorit cu actrița Myrtle Reeves, dar și acest mariaj a fost nefericit, iar Myrtle avea să spună mai târziu că actorul era în acea perioadă aproape alcoolic.

fashiondays.ro

În 1921, Oliver a apărut în filmul “The Lucky Dog”, produs de Broncho Billy Anderson, alături de Stan Laurel, dar apoi, timp de cinci ani, carierele celor doi nu s-au mai intersectat. De-abia în 1926 Hardy urma să apară în “Get ‘Em Young” împreună cu Laurel, dar a fost spitalizat pe neașteptate și a pierdut rolul. Un an mai târziu, în 1927, Laurel și Hardy au început să facă echipă și așa a început seria Stan și Bran (Laurel și Hardy), care a avut un succes fulminant. Cei doi au fost inițiați în această perioadă în francmasonerie la Solomon Lodge No. 20 în Jacksonville, Florida și au fost incluși în Marele Ordin al Șobolanilor de Apă.

Filmele lor erau difuzate nu doar în cinematografele americane, ci și în cele europene, iar presa îi însoțea pretutindeni, urmărindu-i clipă de clipă:

“Doi din cei mai populari comici ai ecranului au debarcat pe malurile Tamisei. Stan Laurel şi Oliver Hardy îşi petrec anul acesta vacanţa în Europa. Londra e primul lor popas. Stan Laurel, mic şi slab, nu pare să facă nimic singur. Oliver Hardy, partenerul lui, s-ar plictisi repede. Dar amândoi împreună stârnesc hohotele de râs ale mulţimii. Şi pentru asta nu trebue să facă nimic decât să stea liniştiţi alături. Nu poţi să-i priveşti fără să râzi.

Sunt emoţionaţi. Aşa, ca un star rutinat când e intervievat. Apoi, ca în film, Stan fluieră tactul de deschidere al filmelor lor. Această melodie e o marcă patentată pentru toate filmele lor. Ea exercită o influenţă specială asupra muşchilor râsului.

“Noi facem totul singuri”, spune Stan Laurel, englezul, care poartă numai haine vărgate. “Numai glumele proaste le face singur partenerul meu. Ne scriem scenariile, desenăm costumele şi culisele, ne alegem partenerele şi înscenăm filmul. Duminica ne ducem la plimbare. Trecătorii se lovesc cu coatele şi râd. Mergem tăcuţi şi ne notăm în memorie toate gesturile trecătorilor. Şi expresia feţelor, când ne privesc, modul în care se uită le noi, felul în care balansează bastonul şi-şi şterg nasul. Avem o memorie excelentă şi după o asemenea plimbare avem destulă materie pentru a scrie un scenariu. Publicul ne furnizează gratis cele mai bune gaguri. Publicul plătește apoi propria sa marfă.

Admirăm oamenii pentru strălucitele lor idei. De fapt, ar trebui să-și patenteze gesturile comice. Dar atunci ar trebui să plătim tantieme. Aşa… căpătăm totul gratis. Numai că nu ne furnizează ideile acasă. Luni scriem scenariul. Marți încep pregătirile în studio. Miercuri se pune totul la punct şi în zilele următoare turnăm. În zece – douăsprezece zile suntem gata. În a treisprezecea zi cenzorul se îmbolnăveşte de râs şi uită să taie poantele “indecente”. În a paisprezecea zi ne odihnim şi ne bucurăm că publicul crapă de râs. Şi, mai ales, colegii!”

Când vorbeşte Laurel, nu ascultă nimeni. Toţi râd, căci Hardy “ascultă”. E atât de serios, ca şi cum ar fi vorba de destinul lui.

“Eşti un idiot”, îl întrerupe el pe Stan. “Ce povesteşti tu nu interesează pe nimeni. Eu sunt în centrul interesului. Nu observi asta? Nimeni nu te-a întrebat de părerea ta”.

După acest mic “intermezzo” se adresează publicului.

“Sunt nenorocit când se râde de mine. Nimeni nu crede că sunt poet. Dar pot să vă arăt operele mele. Lirică de primul rang. N-aţi auzit poeziile lui Oliver Hardy? Versurile lui despre dragoste şi farmecul nopţii cu lună pe malul mării? Nu îndrăznesc să vă cred atât de necultivat”.

Indignat, se aşază tăcut, căci toţi îl privesc. Grasul Oliver e, într-adevăr, poet. Poeziile lui sunt cunoscute şi iubite. Sunt şi bune şi, dacă n-ar fi atât de absurd ca el, interpretul celor mai tâmpite figuri de idioţi ai filmului, să fie un liric, nu s-ar râde când povesteşte despre poeziile lui. Mai târziu a plecat la Hollywood şi a făcut figuraţie. Şi Laurel era figurant. Din întâmplare, au filmat odată împreună. Când au stat alături, tot studioul a izbucnit în râs. A doua zi au scris primul lor scenariu.

Când vaporul cu care au venit din New York a intrat din portul Londrei, Oliver Hardy era să fie victima unui accident. A scos capul afară prin geamul cabinei tocmai când se arunca ancora pe ţârm şi a trecut la un milimetru de nasul lui. “Brr, iar o glumă proasta de-a lui Laurel!” şi își notă ideea pentru viitorul lor film.

Peste câteva zile vor părăsi Londra, îndreptându-se spre Berlin și Viena”. (Rampa, 1932)

În 1937, Hardy a divorțat de soția sa, Myrtle Reeves, pentru că se îndrăgostise de scenarista Virginia Lucille Jones, cu care se va căsători anul următor, această ultimă căsnicia fiind fericită.

Doi ani mai târziu au început să cânte pentru USO, sprijinind trupele aliate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în 1941 au semnat un contract cu 20th Century-Fox, apoi cu Metro Goldwyn Mayer, studiouri care au produs filme cu bugete uriașe. Inițial cei doi comedianți au fost angajați doar ca actori, fiind oarecum forțați să cedeze dreptul de scriere și editare a textelor către echipele de producție ale studiourilor, dar pentru că peliculele lor aveau un succes uriaș, treptat actorii au primit dreptul de a avea contribuții creative la scenariile pe care le jucau.

În 1947, cei doi au plecat într-un turneu de șase săptămâni în Regatul Unit, apoi au avut angajamente în Scandinavia, Belgia, Franța și au jucat într-un spectacol special pentru regele George al VI-lea.

În perioada 1950-1951, Laurel și Hardy au realizat ultimul lor film, “Atoll K”, cunoscut și sub numele “Utopia”. Marii comedianți au avut și două apariții TV în direct: în 1953, într-o transmisie BBC, Face the Music, și în decembrie 1954 în emisiunea This Is Your Life de la NBC.

Ar fi trebuit să apară apoi într-un serial produs de NBC, dar filmările au fost amânate pentru că Laurel a suferit un accident vascular cerebral care a necesitat o convalescență îndelungată. Mai târziu în acel an, în timp ce Laurel se recupera, Hardy a avut un atac de cord și un avc din care nu și-a mai revenit niciodată. A slăbit 68 de kilograme în câteva luni, iar acest fapt i-a schimbat complet aspectul cu care publicul era obișnuit. S-a zvonit că are cancer în fază terminală și acesta ar fi fost motivul pentru pierderea rapidă în greutate.

 

Actorul a suferit încă un accident vascular cerebral pe 14 septembrie 1956, a rămas imobilizat la pat și nu a putut vorbi timp de câteva luni, fiind îngrijit cu devotament de soția sa, Lucille. După ce a suferit încă două AVC-uri la începutul lunii august 1957, Hardy a intrat în comă și a murit din cauza unei tromboze cerebrale pe 7 august 1957, la vârsta de 65 de ani. Conform dorinței sale, trupul i-a fost incinerat, iar cenușa a fost înmormântată în Grădina Masonică a Cimitirului Valhalla Memorial Park din North Hollywood.

 

Galerie foto:

DS TW

leave a comment