HomeOameni care au intrat în istorieMilionari excentriciPrințesa Clara și-a părăsit soțul princiar și a fugit cu un lăutar maghiar

Prințesa Clara și-a părăsit soțul princiar și a fugit cu un lăutar maghiar

Clara Ward, Prințesă de Caraman-Chimay s-a născut pe 17 iunie 1873 în Detroit, Michigan, fiind fiica căpitanului Eber Brock Ward și a celei de-a doua soții a sa, Catherine Lyon, nepoata senatorului Benjamin Wade. Tatăl ei era bogat, probabil primul milionar din Michigan, avea afaceri cu nave cu aburi în zona Marilor Lacuri, cherestea la Michigan, producea fier și oțel și avea mine de argint în Colorado. El este cel care a fabricat primul oțel Besemer în Statele Unite la uzina sa din Wyandotte și a fost președinte al căii ferate Flint și Pere Marquette din 1860 până la moartea sa.

Căpitanul Ward a murit când Clara avea mai puțin de doi ani, iar moara și fabricile de cherestea de la Ludington au fost moștenite de mama fetiței și au fost gestionate de fratele acesteia, Thomas R. Lyon.

 

Tânăra a intrat în atenția publicului la începutul anului 1890, când s-a anunțat că un distins călător belgian în Statele Unite, Joseph, Prințul de Caraman-Chimay, membru al Camerei Deputaților din Belgia, a cerut-o în căsătorie pe fiica foarte tânără și foarte frumoasă a acestei familii bogate.

Prin această alianță Clara devenea, în mod legitim, prințesă europeană. Soțul ei era însă de două ori mai în vârstă decât ea, era relativ sărac și nu chiar foarte chipeș, dar aceste detalii nu au fost luate în calcul. Cei doi s-au căsătorit pe 20 mai 1890 la Paris, mireasa având 16 ani, iar soțul ei, 31 de ani și la scurt timp a urmat nașterea a doi copii, Marie Elisabeth Catharine Anatole și Marie Joseph Anatole Pierre Alphonse.

Clara și prințul Joseph frecventau cele mai elegante restaurante din Paris și marele bucătar francez Escoffier a numit două rețete, Oeufs à la Chimay și Poularde Chimay în onoarea prințesei Clara.

 

La puțin timp după nașterea celui de-al doilea lor copil, la începutul lunii noiembrie 1896, prințul și prințesa Chimay luau masa la Paris, într-un restaurant elegant, iar aici cânta la vioară un țigan maghiar, Rigó Jancsi, de care Clara s-a îndrăgostit la prima vedere.

După o serie de întâlniri secrete, prințesa și Rigó au fugit împreună în decembrie 1896, iar ziarul Ludington Record din 24 decembrie  a publicat o știre despre neașteptata decizie a Clarei cu titlul “Gone With a Gypsy”. S-a spus imediat că prințul Joseph va iniția procedura de divorț împotriva soției sale, iar în edițiile următoare ziarul a scris că cei doi amanți s-au refugiat la Budapesta.

În Ungaria și chiar în Transilvania este și astăzi cunoscută o prăjitură cu blat de cacao, glazură de ciocolată și cremă de frișcă și ciocolată numită chiar Rigo Jancsi, inspirată de scandaloasa afacere ai cărei protagoniști au fost Clara Ward și lăutarul maghiar. Prințul și prințesa de Caraman-Chimay au divorțat pe 19 ianuarie 1897, iar noul cuplu s-a căsătorit probabil în Ungaria și se pare că s-a mutat apoi în Egipt, unde Clara l-a învățat pe soțul ei să citească și să scrie.

 

Previzibil, Clara Ward, care era încă numită Prințesa Chimay, a început să aibă probleme financiare, iar familia ei americană a intervenit din când în când pentru a-i plăti datoriile.

Întoarsă în Europa, prințesa a pozat în costume inspirate din spectacolele de la Folies Bergère și Moulin Rouge, iar pictorul Henri de Toulouse-Lautrec a realizat o litografie rară care o reprezintă împreună cu soțul ei maghiar, Rigó, căriea i-a spus “Idylle Princière”. Fotografia Clarei a apărut pe multe cărți poștale în perioada edwardiană, uneori în poziții indecente sau fiind îmbrăcată în rochii mai mult sau mai puțin deocheate. Se spune că împăratul Wilhelm al II-lea chiar a interzis publicarea sau afișarea fotografiilor Clarei pe tot teritoriul Imperiului German pentru că a considerat că femeia e “deranjantă”.

 

Veniturile pe care le-a obținut din această ocupație considerată imorală erau suficiente pentru ca cei doi să trăiască destul de bine, însă relația lor nu a fost una de durată pentru că Rigó nu i-a fost fidel soției. Cuplul a divorțat destul de curând după căsătorie, iar Clara și-a întâlnit următoarea iubire, un anume Peppino Ricciardo, care susținea că este spaniol, dar cel mai probabil era italian, în timpul unei călătorii cu trenul. Cei doi s-au căsătorit în 1904, dar nici această relație nu a durat mult, iar ultimul soț al prințesei se pare că a fost un șef de gară al căilor ferate italiene care, în timpul liber, îi ajuta pe turiști să viziteze Muntele Vezuviu, un anume signor Cassalota. Cu acesta avea să fie căsătorită până la moartea ei prematură, la doar 43 de ani, pe 9 decembrie 1916.

La aproximativ trei ani de la moartea Clarei, primul ei soț, prințul Joseph de Riquet de Chimay și Caraman, s-a recăsătorit cu o tânără care avea doar câteva luni în 1890, când el se căsătorise cu frumoasa americancă.

No comments

leave a comment