Regina Soraya a Afganistanului

Soraya Tarzi, cunoscută drept regina Soraya a Afganistanului, a fost soția regelui Amanullah Khan și una dintre cele mai moderne și curajoase figuri feminine din istoria țării. Educată într-un spirit occidental, a devenit un simbol al emancipării femeilor într-o societate profund tradiționalistă, promovând accesul la educație, renunțarea la văl și participarea activă la viața publică. Aparițiile ei alături de soț, în ținute occidentale și ținând discursuri dedicate reformei sociale, au șocat lumea islamică de la începutul secolului XX și au stârnit deopotrivă admirație și revoltă.

Soraya s-a născut pe 24 noiembrie 1899 la Damasc, care era parte a Imperiului Otoman la acel moment, și a fost fiica lui Sardar Mahmud Beg Tarzi și a Asmei Rasmiya Khanuma, fiica șeicului Muhammad Saleh al-Fattal Effendi din Alep.

Când viitorul ei socru, Amanullah, a devenit rege al Afganistanului, în octombrie 1901, una dintre primele măsuri a fost rechemarea în țară a exilaților afgani, inclusiv a familiei Tarzi, care promova modernizarea regatului. Datorită influenței tatălui ei la curtea regală, Soraya l-a întâlnit pe prințul moștenitor Amanullah, care a devenit emir în 1919 și rege șapte ani mai târziu.

Prințul, care era un simpatizant al ideilor liberale ale lui Mahmud Tarzi, s-a căsătorit cu Soraya pe 30 august 1913 la Palatul Qawm-i-Bagh din Kabul, iar efectul imediat al acestui mariaj a fost renunțarea la tradițiile de secole în privința statutului femeilor. Când a ajuns pe tron, Amanullah a dizolvat haremul și a eliberat femeile sclave, iar Soraya a primit un rol fără precedent în reprezentarea oficială a curții regale.

Ea a fost prima soție musulmană de rang înalt care a apărut în public alături de suveran, lucru care nu se mai întâmplase până atunci, a participat la partide de vânătoare și a fost invitată chiar la unele ședințe ale guvernului. Cuplul a avut zece copii, patru băieți și șase fiice, dintre care cele mici, India și Nagia, s-au născut în timpul exilului ulterior al părinților.

Sub influența Sorayei, regele a început o campanie publică împotriva vălului islamic și împotriva poligamiei și a încurajat educația fetelor, nu doar a celor care trăiau în Kabul, ci și a celor din mediul rural, emanciparea femeilor devenind parte din politica de reformă a țării.

Femeile din familia regală, în special soția și surorile regelui, au acționat ca modele ale acestor schimbări. Suverana le-a îndemnat prin propriul exemplu pe femeile afgane să participe activ la construirea națiunii, în 1921 a fondat și a contribuit personal la apariția primei reviste pentru femei, care era editată chiar de mama ei, și tot ea a înființat prima organizație care promova idei feministe.

În 1928, a trimis 15 tinere în Turcia pentru a urma studii superioare, cele mai multe dintre ele fiind fiicele membrilor familiei regale extinse și ale oficialilor guvernamentali.
Scriitoarea suedeză Rora Asim Khan, care a trăit în Afganistan împreună cu soțul ei afgan în anii 1926-1927, a povestit în memoriile sale că a fost invitată la curte pentru a-i vorbi despre stilul de viață și moda occidentală, scriind, de asemenea, că suverana avea foarte multe întrebări, pentru că în curând urma să viziteze Europa.
În 1927-1928, familia regală a călătorit pe continentul european, fiind întâmpinată de mulțimi entuziaste de admiratori. Cu acea ocazie, cei doi au primit diplome onorifice de la Universitatea Oxford, pentru că erau considerați promotori ai valorilor occidentale. Misiunea lor a fost deosebit de importantă, deoarece Afganistanul era un stat tampon între India (aflată sub suzeranitate britanică) și ambițiile sovietice din zonă.
În acea epocă, chiar înainte de urcarea pe tron a lui Amanullah, femeile din familia regală purtau haine occidentale, dar făceau acest lucru numai în interiorul palatului și al grădinilor regale și se acopereau întotdeauna din cap până-n picioare atunci când părăseau reședințele oficiale.

Pe 29 august 1928, regele a organizat un Loya Jirgah, o Mare Adunare a Bătrânilor Tribali, pentru a-și susține programele de reformă și, cu acel prilej, cei 1.100 de delegați au fost obligați să poarte haine europene, veșminte care le fuseseră oferite chiar de reprezentanții guvernului. Amanullah a vorbit despre dreptul femeilor la educație și egalitate spunând: “Islamul nu a cerut femeilor să-și acopere corpul sau să poarte vreun fel special de văl” și și-a rugat soția să-și arunce acoperământul pe care îl purta.

La finalul întâlnirii, Soraya și-a descoperit fața, iar soțiile celorlalți oficiali i-au urmat exemplul. Din acel moment, regina a apărut în public doar fără văl, iar femeile din familia regală și soțiile angajaților guvernamentali au privit cu mare încântare atitudinea ei îndrăzneață.

Conservatorii s-au opus acestei reforme radicale, dar nu au spus acest lucru în mod deschis la reuniunea Loya Jirgah, începând în schimb să mobilizeze opinia publică împotriva casei regale. Unii dintre musulmanii bătrâni au susținut că modernizarea a fost provocată și promovată de agenții britanici care distribuiau publicații internaționale în care Soraya apărea fără văl, luând masa cu bărbați străini, și au folosit în promovarea ideilor lor o fotografie în care liderii politici ai Franței și Germaniei îi sărutau mâna.

Tulburările s-au accentuat în timp și, în 1929, regele a fost nevoit să abdice pentru a preveni declanșarea unui război civil. Fostul suveran a plecat împreună cu familia în exil, mai întâi în India, apoi în Europa. Soraya a trăit în acei ani într-o totală discreție la Roma, unde a și murit pe 20 aprilie 1968, la vârsta de 68 de ani.

Trupul fostei regine a fost transportat în Afganistan, unde i-au fost organizate funeralii de stat. Suverana a fost înmormântată la Bagh-e Amir Shaheed, în orașul Jalalabad, în mausoleul familiei, o construcție din marmură acoperită cu o cupolă susținută de coloane albastre, unde era înhumat și regele Amanullah, care murise cu opt ani înainte.
Fiica cea mică a cuplului, India a Afganistanului, care s-a născut în Bombay, la o lună după ce tatăl său abdicase, a vizitat țara natală în anii 2000 și a coordonat mai multe proiecte de caritate. Prințesa, care a fost numită ulterior ambasador onorific al Afganistanului în Europa, a murit în octombrie 2023, la vârsta de 94 de ani, la Roma.