Regina Soraya a Afganistanului

Regina Soraya a Afganistanului s-a născut pe 24 noiembrie 1899 la Damasc, în Siria, care era parte a Imperiului Otoman la acel moment, fiind fiica lui Sardar Mahmud Beg Tarzi și a Asmei Rasmiya Khanuma și a fost educată de tatăl ei, un lider politic și intelectual afgan ce făcea parte din tribul Mohammadzai Pashtun, un sub-trib din dinastia Barakzai. Copila a făcut apoi studii în Siria, învățând despre valorile occidentale moderne care îi vor influența acțiunile și credințele viitoare. Mama, Asma Rasmya, era a doua soție a tatălui ei și fiica șeicului Muhammad Saleh al-Fattal Effendi din Alep, muezin la Moscheea Umayyad.

Când tatăl viitorului ei soț, Amanullah, a devenit regele Afganistanului în octombrie 1901, una dintre primele sale măsuri a fost rechemarea exilaților afgani, inclusiv a familiei Tarzi, care promova modernizarea Afganistanului, iar când părinții săi s-au întors în Afganistan, Soraya l-a întâlnit pe prințul moștenitor Amanullah Khan, care a devenit emir în 1919 și rege în 1926. Prințul, care era un simpatizant al ideilor liberale ale lui Mahmud Tarzi, s-a căsătorit cu Soraya pe 30 august 1913 la Palatul Qawm-i-Bagh din Kabul, iar efectele acestui mariaj au fost renunțarea la tradițiile de secole în privința femeilor și modernizarea societății afgane. Când a ajuns la tron, Amanullah a dizolvat haremul regal și a eliberat femeile sclave, iar regina Soraya a avut un rol fără precedent în evoluția țării, a fost prima consoartă musulmană care a apărut în public împreună cu soțul ei, lucru care nu se mai întâmplase până atunci, a participat la partide de vânătoare și a fost invitată la unele ședințe ale cabinetului. Cuplul a avut zece copii, patru băieți și șase fiice, dintre care cele mici, India și Nagia, s-au născut în timpul exilului părinților.

Sub influența soției, regele Amanullah Khan a început o campanie publică împotriva voalului islamic și împotriva poligamiei și a încurajat educația fetelor, nu doar a celor care trăiau în Kabul, ci și a celor din mediul rural, emanciparea femeilor devenind parte din politica de reformă a suveranului, femeile din familia regală, în special soția și surorile sale, acționând ca modele ale acestor schimbări. Soraya le-a îndemnat pe femeile afgane să participe activ la construirea națiunii, în 1921 a fondat și a contribuit personal la apariția primei reviste pentru femei, care era editată chiar de mama ei, și tot ea a înființat prima organizație pentru femei.

Anjuman-i Himayat-i-Niswan, care promova bunăstarea femeilor și în cadrul căreia exista un birou în care femeile puteau raporta dacă sunt maltratate de către soți, frați și tați.

Regele Amanullah Khan va spune în fața supușilor săi: “Eu sunt regele tău, dar ministrul educației este soția mea – regina ta”. Regina Soraya a deschis în 1921 prima școală primară pentru fete la Kabul, Școala Masturat, și trei ani mai târziu, în 1924, primul spital pentru femei, Spitalul Masturat. În 1926, la cea de-a șaptea aniversare a independenței față de britanici, Soraya a ținut un discurs public: “Independența ne aparține tuturor și de aceea o sărbătorim. Credeți că națiunea noastră are nevoie doar de bărbați care să o slujească? Femeile ar trebui să aibă rolul lor, așa cum au avut în primii ani ai națiunii noastre și ai islamului. Din exemplele lor trebuie să învățăm că trebuie să contribuim cu toții la dezvoltarea națiunii și că acest lucru nu se poate face fără a avea cunoștințe. Deci ar trebui să încercăm să dobândim cât mai multe cunoștințe posibil pentru a putea oferi societății noastre ceea ce au oferit femeile din Islamul timpuriu”.

În 1928, regina Soraya a Afganistanului a trimis 15 tinere în Turcia pentru a urma studii superioare, fetele fiind absolvente ale școlii gimnaziale Masturat, în principal fiice ale membrilor familiei regale și ale oficialilor guvernamentali.
Scriitoarea suedeză Rora Asim Khan, care a trăit în Afganistan împreună cu soțul ei afgan în 1926-1927, a povestit în memoriile sale că a fost invitată la Paghman și Darullaman pentru a le vorbi despre stilul de viață și moda occidentală reginei Soraya și mamei regelui, scriind, de asemenea, că suverana avea multe întrebări, pentru că în curând urma să viziteze Europa.
În 1927-1928, suveranii Afganistanului au călătorit pe continentul european, fiind întâmpinați de mulțimi entuziaste de oameni, ocazie cu care au primit diplome onorifice de la Universitatea Oxford, fiind considerați promotori ai valorilor occidentale. Misiunea lor a fost deosebit de importantă, deoarece Afganistanul era un stat tampon între India aflată sub suzeranitate britanică și ambițiile sovietice în zonă.
În acea epocă, chiar înainte de urcarea pe tron a lui Amanullah, femeile din familia regală purtau deja haine occidentale, dar făceau acest lucru numai în interiorul palatului și al grădinilor regale și se acopereau întotdeauna atunci când părăseau reședința oficială.

Pe 29 august 1928, regele a organizat un Loya Jirgah, o Mare Adunare a Bătrânilor Tribali, pentru a-și susține programele de dezvoltare și, cu această ocazie, cei 1.100 de delegați au fost obligați să poarte haine europene care le-au fost furnizate de stat. Amanullah a vorbit despre dreptul femeilor la educație și egalitate spunând: “Islamul nu a cerut femeilor să-și acopere corpul sau să poarte vreun fel special de voal”, rugând-o, în final, pe soția sa să-și arunce voalul pe care îl purta.
La încheierea discursului regelui, regina Soraya a Afganistanului și-a descoperit fața în public, iar soțiile altor oficiali prezente la întâlnire i-au urmat exemplul. Din acel moment Soraya a apărut în public fără voal, iar femeile din familia regală și soțiile angajaților guvernamentali au adoptat cu mare încântare decizia suveranei. Conservatorii s-au opus acestei reforme radicale, dar nu au spus acest lucru în mod deschis la reuniunea Loya Jirgah, începând în schimb să mobilizeze opinia publică împotriva hotărârii casei regale. Unii dintre musulmanii conservatori au susținut că modernizarea a fost provocată și promovată de agenții britanici care distribuiau publicații internaționale în care Soraya apărea fără voal, luând masa cu bărbați străini, și au folosit în promovarea ideilor lor conservatoare o fotografie în care liderii politici ai Franței și Germaniei îi sărutau mâna. Tulburările s-au accentuat în timp și în 1929 regele a fost nevoit să abdice pentru a preveni un război civil și a plecat împreună cu familia în exil, primul refugiu fiind India. Soraya a trăit în anii exilului într-o totală discreție la Roma, în Italia, unde a și murit pe 20 aprilie 1968, la vârsta de 68 de ani.

Cortegiul funerar al reginei Soraya a Afganistanului a fost escortat de un regiment militar italian la aeroportul din Roma, apoi sicriul a fost dus în Afganistan, unde au avut loc funeralii de stat. Suverana a fost înmormântată la Bagh-e Amir Shaheed, în orașul Jalalabad, în Mausoleul familiei, o construcție din marmură acoperită cu o cupolă susținută de coloane albastre, alături de soțul ei, regele Amanullah, care murise de opt ani înainte.
Fiica cea mică a cuplului, prințesa India a Afganistanului, care s-a născut în Bombay, la o lună după ce tatăl său abdicase, a vizitat țara natală în anii 2000 și a organizat aici diferite proiecte de caritate, fiind numită ulterior ambasador cultural onorific al Afganistanului în Europa.