Tânăra Francoise d’Aubign, viitoarea Madame de Maintenon, s-a născut pe 27 noiembrie 1635, în închisoarea Niort, unde tatăl ei, Constant d’Aubigné, era închis. Acesta era fiul celebrului poet Agrippa d’Aubigné, în 1618 își renegse religia protestantă, iar un an mai târziu, în 1619, și-a asasinat prima soție. Puțin timp mai târziu a cheltuit toată zestrea celei de a doua soții, Jeanne de Cardillac, mama lui Francoise. Datorită legăturilor de afaceri cu englezii, a fost suspectat de spionaj și închis. Fetița și-a petrecut primele luni de viață la mătușa sa protestantă, Madame de la Villette, la castelul Mursay. În 1636 tatăl lui Françoise a fost eliberat din închisoare și a mers cu familia sa în insula Martinica, unde a murit în sărăcie în 1645. Văduva lui a revenit în Franța, unde Françoise și cei doi frați ai ei au fost luați din nou de madame de la Villette, care avea mijloace financiare pentru a-I îngriji pe copii.
Aici copila trăiește câțiva ani în liniște, dar nașa ei, madame de Neuillant decide să o ia ca servitoare și apoi o duce împotriva voinței ei la mănăstirea Ursulinelor, întâi la Niort, apoi la Paris. Tânăra renunță la credința protestantă, este scoasă de la mănăstire de nașa ei și începe să o însoțească pe aceasta în saloanele Parisului. La una dintre aceste reuniuni mondene, ea îl cunoaște pe cavalerul de Méré, care se oferă să se ocupe de educația frumoasei Francoise.
La șaisprezece ani s-a căsătorit cu scriitorul Paul Scarron, cu 25 de ani mai în vârstă decât ea, pe jumătate paralizat din cauza artritei. Impresionat de inteligenţa fetei, el s-a oferit să o ia de soție sau să-i ofere dota necesară intrării la mănăstire. Se povesteşte că ea
ar fi spus: “Mai bine mă căsătoresc decât să ajung în mănăstire”. Mariajul durează opt ani. În 1660, la decesului lui Scarron, Francoise avea 25 de ani, o vastă cultură, dar era din nou săracă. Madame de Montespan, metresa oficială a regelui Ludovic al XIV-lea o ia sub protecţia ei.
În 1669, când Madame de Montespan a născut primul copil al Regelui Soare, i l-a încredințat lui Francoise care se instalează în apropierea Parisului, la Vaugirard, pentru a-l creşte. Urmează alţi 5 copii regali pe care regele îi recunoaşte, dar care apoi sunt daţi în grija acestei văduve bine educate.
Regele vine des să îşi viziteze copiii şi este impresionat de afecţiunea lui Francoise pentru cei mici. O plăteşte foarte bine pe guvernantă, astfel că aceasta îşi permite, în 1674, să cumpere cu 150.000 de livre, castelul și titlul de Maintenon, loc unde se mută pentru a-I creşte pe copiii regelui. În tot acest timp, regele Ludovic se simte atras de această guvernantă bine educată, frumoasă şi foarte afectuoasă, astfel că îşi părăseşte amanta oficială, pe Madame de Montespan, în favoarea ei.
Căzută în dizgraţie, Madame de Montespan părăsește curtea regală. Regina Maria Tereza, soţia Regelui Soare, moare în 30 iulie 1683.
Regele devine liber. În noaptea dintre 9 și 10 octombrie 1683, printr-o ceremonie secretă madame de Maintenon devine soția morganatică a lui Ludovic al XIV-lea. Regele Soare avea 45 de ani, iar madame de Maintenon 48 de ani. Devenită soţie şi regină, ea capătă o mare influenţă la curtea lui Ludovic.
În amintirea problemelor financiare din tinerețe, madame de Maintenon construieşte în 1686, la
Saint-Cyr, la 5 kilometri de Versailles, La maison royal de Saint-Louis, (devenit mai târziu Saint-Cyr-l’École), un colegiu unde tinerele nobile sărace erau educate. Ea însăşi a elaborat regulile şcolii și s-a ocupat personal de fiecare detaliu. Demoazelele de la Saint-Cyr erau învăţate aici arta conversaţiei, literatură, istorie, limbi străine, muzică, pictură, dar şi politică. Regulile erau foarte stricte, iar fetele de la pension erau aspru pedepsite dacă nu le respectau.
În ultimii săi ani Madame de Maintenon s-a dedicat exclusiv şcolii create de ea. Cu trei zile înainte de moartea regelui, în 1715, ea s-a retras la Saint-Cyr. A murit în 15 aprilie 1719 și a fost înmormântată în capela instituţiei pe care a iubit-o atât de mult.
După revoluția din 1789, colegiul a fost transformat pentru o scurtă perioadă în școală pentru fiii ofițerilor, apoi în spital militar până în 1808. Astăzi aici este Școala militară specială din Saint-Cyr.
