Marina Țvetaeva a fost martora tragediilor provocate de Revoluția bolșevică și de războiul civil, a cunoscut foametea și pierderea uneia dintre fiice, apoi a trăit aproape două decenii de pribegie la Berlin, Praga și Paris. Întoarcerea în Uniunea Sovietică, în 1939, i-a adus o nouă succesiune de lovituri: soțul ei a fost arestat și executat, fiica Ariadna a ajuns în Gulag, iar ea a rămas lipsită de mijloace de trai. În august 1941, poeta și-a pus capăt vieții la numai 48 de ani.
Marina Țvetaeva s-a născut la Moscova pe 8 octombrie 1892, în familia unui profesor universitar, a scris versuri încă din copilărie, a urmat școala publică din Moscova, apoi a studiat la pensioane de prestigiu din Elveția și Germania.
Aflată într-o stațiune de vacanță de pe litoralul Mării Negre, tânăra l-a cunoscut pe Serghei Yakovlevich Efron, un cadet în vârstă de 17 ani, înscris la Academia Ofițerilor. Ea avea 19 ani, era deja cunoscută ca poetă, s-a îndrăgostit de chipeșul viitor ofițer și cei doi s-au căsătorit în 1912. Îl iubea cu pasiune, dar acest lucru nu a împiedicat-o să aibă și alte aventuri, fiind consemnată în istoria literară cea cu poetul și eseistul Osip Mandelstam. Cam în aceea perioadă s-a implicat într-o relație cu poeta Sophia Parnok, care era cu 7 ani mai mare decât ea.
Marina și soțul ei și-au petrecut aproape toate verile în Crimeea până la izbucnirea Revoluției bolșevice. Cuplul a avut două fiice: Ariadna, alintată Alya, născută în 1912, și Irina, care a venit pe lume în 1917. În 1914, Efron s-a oferit voluntar și a plecat pe front, iar în 1917 a fost cantonat într-o garnizoană din Moscova. După Revoluția din februarie, bărbatul s-a alăturat Armatei Albe, iar Marina l-a urmat la Moscova, cei doi rămânând în capitală timp de cinci ani, exact în perioada foametei cumplite care a afectat Uniunea Sovietică.
În 1919, poeta și-a plasat ambele fiice într-un orfelinat de stat, sperând că vor fi mai bine hrănite acolo. Alya s-a îmbolnăvit și Țvetaeva a reușit să o scoată la timp din instituție, dar cea mica, Irina, a murit în 1920. Moartea micuței i-a provocat o profundă suferință, într-o scrisoare ulterioară mărturisind: „Dumnezeu m-a pedepsit”.
În mai 1922, Marina Țvetaeva și Ariadna au părăsit Rusia sovietică și au plecat la Berlin, unde se afla deja Efron. Câteva luni mai târziu, în august, familia s-a mutat la Praga. Trăind într-o sărăcie extremă, neputând să-și permită închirierea unei locuințe în oraș, Efron locuia în căminul studențesc al universității la care se înscrisese, iar mama și fetița au reușit să închirieze o cameră într-un sat aflat la câțiva kilometri de Praga.
Aveau datorii la furnizorul de cărbune, la cel de gaz lampant, la lăptar și brutar și singura carne pe care o mâncau era de cal, avea să povestească mai târziu poeta. Atunci când i s-a oferit oportunitatea de a câștiga bani citind poezii, a trebuit să împrumute o rochie de la o prietenă, atât de zdrențuite erau hainele pe care le avea.
În vara anului 1924, Efron și Țvetaeva au părăsit Praga și au locuit o vreme în Jíloviště, apoi la Všenory, unde a venit pe lume fiul lor, Georgy, un copil pe care Marina l-a iubit obsesiv.
În 1925, familia s-a stabilit la Paris, unde a locuit în următorii 14 ani. Cam în acea perioadă, poeta s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Veniturile lor erau foarte mici, deși ea primea o sumă infimă de bani din partea guvernului ceh, care acorda sprijin financiar artiștilor și scriitorilor care trăiseră în Cehoslovacia. Încerca să adune bani din lecturi publice și vânzările propriilor cărți, dar sumele erau insuficiente pentru a asigura traiul familiei.
Țvetaeva nu s-a integrat deloc în cercul burghez al scriitorilor ruși emigrați la Paris, mai ales pentru că aceștia au considerat că nu este suficient de anticomunistă, deoarece îi trimisese la un moment dat o scrisoare admirativă poetului Vladimir Maiakovski.
În acest timp, soțul ei, Serghei Efron, a început să-și arate simpatiile prosovietice și, în cele din urmă, a acceptat să lucreze pentru NKVD, predecesorul KGB-ului. Alya împărtășea părerile politice ale tatălui și s-a întors tot mai mult împotriva mamei.
În 1937, Alya, ajunsă la 25 de ani, a decis să plece în Uniunea Sovietică. Tot în acel an, Efron a trebuit să se întoarcă și el în URSS, pentru că era anchetat de poliția franceză pentru uciderea unui anume Ignace Reiss. După fuga lui, poliția a supus-o unui interogatoriu și pe Marina, dar ea părea confuză în răspunsuri și a sfârșit prin a le citi anchetatorilot câteva traduceri în franceză ale poeziilor sale. Comisarii francezi au ajuns la concluzia că femeia nu știa nimic despre crimă și au eliberat-o. Mai târziu s-a aflat că Efron participase și la asasinarea fiului lui Troțki, în 1936. Poeta a fost izolată de cercurile pe care le frecventa la Paris din cauza apartenenței soțului ei la NKVD, informație devenită certă după fuga lui în URSS.
Alya
În 1939, Marina și fiul ei, Georgy, s-au întors și ei la Moscova, nebănuind nicio clipă ce urma să li se întâmple. În Uniunea Sovietică, oricine trăise în străinătate era considerat suspect și poeta a constatat repede că toate ușile i se închiseseră. Foștii ei prieteni au refuzat să o ajute și au ales să ignore situația dramatică în care se afla.
Soțul ei, Efron, și fiica, Alya, au fost arestați pentru spionaj. Logodnicul Alyei, cel care o convinsese pe fată să se întoarcă la Moscova, era de fapt un agent NKVD care fusese desemnat să spioneze familia la Paris. Efron a fost împușcat în 1941, iar Alya a fost condamnată la opt ani de închisoare.
În 1941, Țvetaeva și fiul ei au fost exilați în orașul Yelabuga, dar nu aveau nicio sursă de venit și niciun mijloc de subzistență. Pe 24 august, scriitoarea și poetul Valentin Parnakh, și el căzut în dizgrația regimului stalinist, au plecat spre Chistopol, în căutarea disperată a unui loc de muncă. Au solicitat fondului sovietic pentru literatură o slujbă la cantina LitFund. Parnakh a fost acceptat ca portar, dar cererea Marinei a fost respinsă și a fost nevoită să se întoarcă la Yelabuga patru zile mai târziu.
Pe 31 august 1941, poeta s-a spânzurat, lăsându-i un mesaj fiului ei, care ajunsese la vârsta de 17 ani: „Iartă-mă, dar să continui să trăiesc ar fi mai rău. Sunt grav bolnavă, nu mai sunt eu. Te iubesc cu pasiune. Înțelege că nu mai pot trăi. Spune-i lui Papa și Alyei, dacă îi vezi vreodată, că i-am iubit până în ultimul moment și explică-le că am fost prinsă într-o capcană”.
Poeta a fost înmormântată în cimitirul din Yelabuga pe 2 septembrie 1941, dar locul mormântului a rămas necunoscut. Fiul ei, Georgy, s-a oferit voluntar pe frontul de est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a murit în 1944. Fiica, Ariadna, a petrecut 16 ani în lagărele sovietice și a fost eliberată în 1955, la doi ani după moartea lui Stalin. A fost reabilitată și și-a petrecut următorii douăzeci de ani încercând să reconstituie viețile părinților săi. Ariadna a murit în 1975, la vârsta de 62 de ani.
