AcasăVizionariiScriitoriCharles Baudelaire: alegerile care i-au grăbit sfârșitul

Charles Baudelaire: alegerile care i-au grăbit sfârșitul

Charles Baudelaire s-a născut la Paris pe 9 aprilie 1821 și a fost botezat două luni mai târziu la Biserica Romano-Catolică Saint-Sulpice. Tatăl său, Joseph-François Baudelaire, era funcționar public superior și artist amator, avea cu 34 de ani mai mult decât mama lui Charles, Caroline, și a murit în 1827, când copilul avea doar 6 ani. Anul următor Caroline s-a căsătorit cu locotenentul Jacques Aupick, care a devenit mai târziu ambasador al Franței, iar copilul a fost înscris la un internat din Lyon, fiind descris de un coleg de clasă ca fiind „mult mai rafinat și mai distins decât oricare dintre noi”.

 

Mai târziu a urmat Liceul Louis-le-Grand din Paris și Facultatea de Drept, dar ducea o viață dezordonată, făcea frecvent datorii, a început să frecventeze case de prostituate și este posibil să se fi îmbolnăvit de gonoree și sifilis în această perioadă.
Tatăl său vitreg se gândea să îl pregătească pentru o profesie în drept sau diplomație, dar tânărul a decis să înceapă o carieră literară. Mai târziu, mama sa va spune: „O, ce durere! Dacă Charles s-ar fi lăsat ghidat de tatăl său vitreg, cariera lui ar fi fost foarte diferită… Nu ar fi fost un nume în literatură, este adevărat, dar toți trei am fi fost mai fericiți”.

 

În 1841 bărbatul l-a trimis într-o călătorie la Calcutta, în India, în speranța de a pune capăt obiceiurilor sale pe care le considera depravate. La întoarcerea la Paris Charles a început însă să frecventeze din nou tavernele boeme, scriind, în această preioadă, câteva dintre poeziile din „Les Fleurs du Mal”. La vârsta de 21 de ani a primit o moștenire considerabilă, dar a risipit o mare parte din ea în doar câțiva ani, iar familia a obținut un decret de plasare a bunurilor sale sub supraveghere, considerând că este singurul mod de a-l face să-și păstreze averea în siguranță.

Baudelaire a devenit cunoscut în cercurile artistice ca un dandy și în această perioadă Jeanne Duval a devenit amanta sa. Actrița din Haiti pe care Charles o numea „amanta amantelor” sau „Venus Neagră” a fost detestată de familia lui, mama poetului considerând că femeia „l-a chinuit în toate privințele” și l-a secat de bani.
Deși a participat la Revoluția din 1848 și a scris pentru un ziar revoluționar, interesul poetului pentru politică a dispărut repede. La începutul anilor 1850, Baudelaire avea mari probleme de sănătate, îl căutau creditorii și nu reușea să mai scrie regulat. Se muta deseori dintr-o casă în alta pentru a scăpa de cei cărora le datora bani și a început mai multe proiecte pe care nu le-a putut finaliza, dar în 1857 a publicat “Les Fleurs du mal” (Florile răului), primul și cel mai faimos dintre volumele sale de poezii.

 

Până în 1859, bolile de care suferea, utilizarea pe termen lung a opiului, viața dezordonată și sărăcia au avut un efect devastator asupra poetului. Baudelaire îmbătrânise prematur și, în cele din urmă, mama sa a cedat și a acceptat să-l lase să locuiască o vreme cu ea la Honfleur.
Dificultățile financiare au apărut însă din nou după ce editorul său, Poulet Malassis, a dat faliment în 1861. În tot acest timp poetul a continuat relația cu Jeanne Duval, dar a avut aventuri cu actrița Marie Daubrun și cu curtezana Apollonie Sabatier, fuma în continuare opiu și a început să bea excesiv. În 1866 a suferit un accident vascular cerebral masiv urmat de o paralizie, nu mai putea vorbi și nu și-a revenit niciodată.

 

Scriitorul a murit la vârsta de 46 de ani, pe 31 august 1867, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Multe dintre poeziile sale au fost publicate postum, iar după dispariția lui mama i-a plătit datoriile și a găsit o oarecare mângâiere în faima postumă a poetului spunând: „Văd că fiul meu, cu toate greșelile sale, își are locul în literatură”.

 

Despre dispariția iubitei vieții sale, Jeanne Duval, există informații controversate. Este posibil ca actrița să fi murit de sifilis încă din 1862, cu cinci ani înainte poetului. Alte surse susțin că Duval i-a supraviețuit lui Baudelaire, fotograful Nadar menționând într-o scrisoare că a văzut-o ultima dată în 1870, când femeia era în ultima fază a bolii și mergea în cârje.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu