Într-un sat modest din nord-estul Tibetului, într-o familie de agricultori, s-a născut pe 6 iulie 1935 un băiețel care avea să fie recunoscut ca cel de-al 14-lea Dalai Lama, una dintre cele mai importante figuri spirituale ale lumii.
Numele său era Lhamo Thondup, iar satul se numea Taktser, o zonă unde s-au întrepătruns de secole influențele tibetane, chineze și mongole. Părinții erau oameni simpli, dar profund religioși. Nimic nu anunța destinul excepțional al copilului, în afară poate de zvonurile locale și superstițiile care însoțiseră nașterea sa – o pasăre albă ce zburase peste casă și o ploaie neașteptată după o secetă lungă, semne interpretate mai târziu drept prevestiri divine.
După moartea celui de-al 13-lea Dalai Lama, în 1933, autoritățile religioase din Tibet au început tradiționalul proces de identificare a succesorului. Conform credinței budiste, Dalai Lama nu moare, ci se reîncarnează, iar noul lider este recunoscut în copilărie. O comisie de călugări a fost trimisă să caute copilul ales, fiind ghidată de viziuni, semne și profeții. Se spune că în 1936, un lama superior de la Mănăstirea Reting din Lhasa a avut un vis în care a văzut un mănunchi de litere tibetane și un lac sacru, apoi i-a apărut imaginea unei case cu acoperiș albastru.
Aceste indicii i-au condus pe călugări la casa lui Lhamo Thondup, în Taktser. Aici, băiețelul i-a recunoscut pe musafiri, le-a spus corect numele și a identificat obiecte care aparținuseră predecesorului său.
Pe 6 octombrie 1936, micuțul a fost dus într-un baldachin de aur împodobit cu pietre scumpe, precedat de gărzi, toboșari și preoți tibetani, la Lhasa, capitala spirituală a Tibetului. Lhamo a fost însoțit de părinții săi și a fost instalat într-un palat din afara orașului, apoi a fost supus unei ceremonii de verificare a autenticității misiunii pe care urma să o aibă. În 1939, la vârsta de patru ani, a fost recunoscut drept reîncarnarea celui de-al 13-lea Dalai Lama, primind numele Tenzin Gyatso.
Ceremonia oficială de întronizare a avut loc în martie 1940. Cu câteva zile înainte, orașul Lhasa și mănăstirile tibetane au fost pregătite pentru festivitate, iar străzile au fost bogat decorate. Copilul Dalai Lama a fost dus spre Palatul Potala într-o procesiune solemnă, într-o palanquină purtată de călugări îmbrăcaţi în costume de mătase verde, cu pălării roşii împodobite cu pene albe, fiind escortat de purtători de flamuri care fluturau steaguri menite să înspăimânte spiritele rele, de gărzi religioase și demnitari. Pe întreg traseul lung de 5 kilometri s-au cântat mantre, s-au bătut tobele și au răsunat trompetele tibetane. Ajuns în interiorul Sălii Tronului din Potala, noul Dalai Lama a fost supus unui ritual de purificare și binecuvântare, i s-a oferit șalul alb ceremonial (kata) și alte veșminte monastice, inclusiv o robă roșie și galbenă specifică tradiției Gelug.
Apoi copilul a fost urcat pe Tronul Leului, un scaun înalt și bogat ornamentat și i s-au înmânat emblemele tradiționale ale puterii spirituale: o pălărie galbenă (shamthab), specifică școlii Gelug, un rozariu (mala) din lemn de santal, o carte a înțelepciunii și un vajra (“fulgerul de diamant”, simbol al puterii și indestructibilității).
În prezența călugărilor superiori, copilul a rostit jurământului monastic inițial (getsul), promițând să respecte preceptele budiste, apoi a fost declarat reîncarnarea legitimă a anteriorului Dalai Lama și conducător spiritual al Tibetului.
Din acel moment, viața lui a fost fundamental transformată. A fost înconjurat de învățători, tutori religioși și oficiali ai guvernului teocratic tibetan, a primit o educație tradițională riguroasă, bazată pe studiul filozofiei budiste, al artei meditației și al logicii, dar a fost familiarizat și cu noțiuni de matematică, literatură și istorie.
În mod obișnuit, Dalai Lama ar fi trebuit să-și asume oficial atribuțiile la împlinirea vârstei de 18 ani. Însă contextul politic al vremii a fost unul excepțional. În 1950, când Tenzin Gyatso avea doar 15 ani, trupele chineze au invadat Tibetul. Într-un moment de criză, autoritățile religioase tibetane l-au declarat adult și i-au încredințat puterea spirituală, într-o încercare disperată de a negocia cu guvernul comunist de la Beijing.
Misiunea a fost o povară uriașă pentru adolescentul care până atunci trăise într-un mediu protejat și izolat de realitățile exterioare. Dalai Lama a încercat, prin mediere și compromis, să păstreze autonomia Tibetului, însă nu a avut nicio șansă.
În 1959, în urma unei revolte populare reprimate brutal, liderul spiritual a fost forțat să se refugieze în orașul Dharamshala din India, devenit sediul guvernului tibetan în exil.
