În anul 1901, în Churka, un sat izolat din regiunea Amdo aflată în nord-estul Tibetului, a venit pe lume o fată a cărei viață a fost total neobișnuită.
Se numea Sonam Tsomo, dar avea să devină cunoscută sub numele Diki Tsering, și nimeni nu bănuia că într-o zi va fi cunoscută de o lume întreagă drept „mama lui Dalai Lama”.
Viața ei a început în mijlocul unei comunități de păstori, unde fiecare zi era guvernată de muncă, rugăciune și tradiții vechi de secole. Crescută într-o familie numeroasă, Diki avea o fire independentă, fiind de mică apropiată de bunicul ei, care îi spunea povești și cântece vechi. Nu a învățat niciodată să scrie sau să citească, dar avea o inteligență practică și un spirit viu care au ajutat-o toată viața.
La vârsta de 16 ani, s-a căsătorit cu Choekyong Tsering, un țăran harnic din satul vecin. Cuplul a avut șaisprezece copii, dintre care doar șapte au supraviețuit. Printre ei s-au aflat doi băieți care au fost considerați reîncarnări ale unor lama importanți, cel mai cunoscut fiind mezinul: Lhamo Thondup, născut pe 6 iulie 1935.
În primii ani, familia a dus o viață modestă. Diki își amintea în memoriile ei de veselia micuțului Lhamo, de ochii lui vioi și de curiozitatea neobosită care îi anima fiecare gest. Nimic nu părea să prevestească destinul extraordinar care avea să urmeze, dar câteva semne apăruseră în vise, în comportamentul copilului, în semnalele cosmice pe care tradiția tibetană le recunoștea.
După moartea celui de-al 13-lea Dalai Lama, în 1933, autoritățile religioase au început tradiționalul proces de căutare a reîncarnării sale. În 1936, un înalt lama de la Mănăstirea Reting a avut o viziune cu un lac sacru și o casă cu acoperiș albastru, călugării au ajuns în satul familiei Tsering și au recunoscut în micul Lhamo Thondup semnele divine.
Pentru Diki Tsering, a fost un șoc, pentru că a fost transformată brusc într-o figură sfântă. Întreaga familie a fost dusă la Lhasa, capitala Tibetului, unde ulterior fiul cel mic a fost oficial desemnat ca al 14-lea Dalai Lama. Ea a primit titlul de Gyalyum Chenmo, „Marea Mamă Regală”, și a fost învățată să poarte hainele somptuoase ale curții tibetane, dar, după cum a mărturisit mai târziu, n-a uitat niciodată gustul de po cha, o băutură specifică zonei natale, făcută din frunze de ceai negru, unt de yak și sare.
Anii petrecuți în Lhasa au fost plini de provocări pentru familia micuțului Dalai Lama. Deși înconjurată de servitori și protocol, Diki s-a simțit adesea copleșită de presiunea rolului, dar s-a zbătut să-și protejeze fiul și să-și păstreze influența maternă în acel context fragil.
Moartea prematură a soțului ei, Choekyong Tsering, la doar 47 de ani, a fost, de asemenea, o lovitură grea pentru ea, mai ales pentru că au existat informații că bărbatul ar fi fost otrăvit.
După invazia chineză din 1950 și exilul forțat al fiului său în India, în 1959, întreaga familie a plecat la Dharamsala, continuând lupta pentru păstrarea identității tibetane.
Sora cea mare a lui Dalai Lama, Tsering Dolma, a avut un rol esențial în organizarea comunității în exil, a întemeiat organizația Satul Copiilor Tibetani (condusă ulterior de Jetsun Pema, o soră mai mică) și a fost una dintre liderele femeilor din Dharamsala. Ceilalți copii rămași în viață – inclusiv Thubten Jigme Norbu, fratele mai mare al Dalai Lama, care fusese recunoscut drept tulku – și-au asumat diferite misiuni în diaspora, de la activități diplomatice la promovarea culturii tradiționale.
„Atât credința, cât și destinul m-au împins spre viața mea de necrezut ca mamă a lui Dalai Lama. Când s-a întâmplat, am simțit că mi-am pierdut tot curajul și toată încrederea, și am devenit temătoare, ca un copil mic în fața sarcinii uriașe care mă aștepta. Dar, din clipa în care am început să-mi spun că sunt Diki Tsering, numele care mi-a fost dat în ziua nunții și care înseamnă «ocean de noroc», un fel de renaștere a aprins în mine toate forțele hotărârii. Nu-mi mai era teamă și am înfruntat destinul cu voință, hotărâtă să nu fiu copleșită de valuri.
Astăzi sunt o bătrână obosită, cu trupul chinuit de reumatism. Dar, oricât de slăbit ai deveni fizic, spiritul tinereții rămâne mereu viu. Nu te părăsește niciodată, nici măcar în fața celei mai mari suferințe”, mărturisea în autobiografia pe care i-a dictat-o nepotului ei, Khedroop Thondup, publicată în volum sub numele „Dalai Lama, My Son”.
Diki Tsering s-a stins din viață pe 12 ianuarie 1981, într-o lume cu totul diferită de cea în care se născuse și își petrecuse primii ani ai vieții.
„Mama mea a fost, fără îndoială, una dintre cele mai bune ființe pe care le-am cunoscut vreodată. Era cu adevărat minunată și, sunt sigur, iubită de toți cei care o cunoșteau. Era plină de compasiune și se îngrijea de toată lumea, bucuroasă să le ofere altora mâncare chiar dacă asta însemna să rămână ea flămândă”, a scris Dalai Lama despre ea pe Twitter pe 8 mai 2020, de Ziua Internațională a Femeii.
surse foto:
The Tibet Album, Pitt Rivers Museum
