Rudyard Kipling s-a născut pe 30 decembrie 1865 la Bombay, în India, unde tatăl său, John Lockwood Kipling, era profesor la Școala de artă. După cum a menționat mai târziu un biograf, părinții săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling.
Copilul a fost trimis după câteva săptămâni în Anglia, unde a fost crescut până la vârsta de cinci ani de o femeie numită Holloway, dar aceasta nu i-a acordat cea mai bună educație. După ce mătușa maternă s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, viitorul scriitor și sora sa au fost preluați de aceasta, fiind îngrijiți până la vârsta de 12 ani, în timp ce părinții se aflau în continuare în India.
După o perioadă petrecută ca elev intern la United Services College, în 1881 Kipling s-a întors în India, la Lahore (Pakistanul de astăzi), unde lucrau părinții săi și a început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu primele activități literare.
Pe la mijlocul anilor 1880, a călătorit în jurul Indiei, în calitate de corespondent al publicației Allahabad Pioneer și apoi a început un lung voiaj spre Anglia – trecând prin Burma, China, Japonia și California, traversând Statele Unite și Oceanul Atlantic și stabilindu-se în cele din urmă la Londra.
Din acel moment, faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literară din Regatul Unit cea mai apropiată de tendința imperialistă a vremii. Primul său roman, “The Light that Failed”, a fost publicat în 1890.
În 1892, s-a căsătorit cu Caroline Balestier cu al cărei frate, un scriitor american, fusese bun prieten. În timp ce tinerii căsătoriți se aflau în luna de miere, banca la care Kipling își ținea economiile a dat faliment și banii le-au mai ajuns doar pentru biletele de călătorie pentru întoarcerea în Vermont. În următorii patru ani, Rudyard și soția sa au locuit în Statele Unite, în această perioadă publicându-și cele mai cunoscute opere ale sale, “Cartea junglei” și urmarea ei, “A doua carte a junglei”, în 1894 și 1895.
Cuplul a avut trei copii: prima fiică, Josephine, a murit la vârsta de șase ani de preumonie. A urmat un băiat, John, care a murit în timpul Primului Război Mondial, la vârsta de 18 ani, apoi a venit pe lume mezina, Elsie, care și-a dedicat viața memoriei scriitorului.
În 1897, după o ceartă cu socrii, familia s-a întors în Anglia, iar Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent.
Presa britanică scria la aniversarea scriitorului: “Şaptezeci de ani. Iată o jumătate de secol de când a apărut acest fenomen, cel mai citit şi mai popular scriitor din întregul univers, autorul poveştilor ce ne încântă copilăria, poveşti ce aparţin în parte folclorului anonim, ale cărui refrene le auzi în cântecul străzii, în nostalgia patrulelor de pe ţărmul din Kabul, a coloniştilor din Kaschgar, a mateloţilor ce împânzesc mările şi oceanele.
Rudyard Kipling e omul care, în acest secol de progres, a ştiut să rămână în ritmul mare al universului.
El e magicianul care i-a pătruns toate secrete, a descifrat toate enigmele vieţii, a interpretat ca nimeni altul trepidaţia infinitesimală a maşinilor, a înţeles tot ce se frământă sub fruntea unui gentilom, unui soldat, matelot, inginer, comis ori pastor, neignorând nimic din misterul vieţii animale, din legile şi diversele coduri ale tuturor triburilor junglei. Cunoaşte tot ce pot cunoaşte oamenii, iar pe deasupra, asemeni unui erou din legende, înţelege până şi limba păsărilor.
Rudyard Kipling nu e numai scriitorul cel mai iubit din lume, ale cărui autografe sunt atât de căutate încât dacă semnătura lui s-ar întâmpla să se găsească pe un cec, posesorul preferă să renunţe la valoarea cecului numai să poată păstra semnătura. El e poetul imperiului, poetul care sculptează în vers fiecare dată solemnă, ale cărui poezii sunt de toţi înţelese, fie la Londra, la Melbourne sau la Cape Town, poetul care ştie să cânte virtuţile Angliei, conştiinţa, onoarea şi viguroasa mistică a disciplinei şi a grandorii britanice”.
Kipling a murit din cauza unui ulcer duodenal perforat pe 18 ianuarie 1936, la vârsta de 70 de ani. Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, de o publicație căreia i-a scris a doua zi o epistolă scurtă: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților”.
Ziarul Rampa relata la dispariția lui:
“Ziaristul Patrick Kirman a publicat într-un ziar parizian ultimul interviu luat celebrului scriitor. Kilpling asistase la manevrele armatei engleze mecanizate şi ziaristul avea impresia că regreta dispariţia armatei de altă dată, a infanteriştilor care fuseseră înlocuiţi cu mecanismul militar modern.
— Ce credeţi despre soldatul modern?
— Un caporal de lăncieri din ziua de azi posedă o educaţie suficientă ca să ducă la dezastru un regiment întreg. Mi s-a spus că soldaţii de azi sunt toţi vegetarieni şi că beau aşa de mari cantităţi de limonadă încât ar putea să plutească în ea un vas de război.
Sub această glumă se ghicea profunzimea sentimentului ce însufleţea pe marele scriitor şi adevărul ascuns în aceste cuvinte. Rudyard Kipling a mai fost întrebat ce crede despre filmele de la Hollywood.
— Caraghioși oameni. Caraghioasă muncă.
Se știe că o societate din California i-a cumpărat dreptul de exploatare a numeroase romane. I s-a plătit regulat, dar nu i s-a adaptat niciodată un film. Kipling a mai fost întrebat dacă regele Angliei citește mult. Scriitorul a devenit deodată foarte serios şi a lăsat să se înţeleagă că consideră regalismul ca ceva foarte îndepărtat de toate micile manevre al demagoriei democratice.
— Un rege n-are nevoie să citească cărţi, a spus el. Un rege poate spune omului care scrie cărţi: Vino şi povesteşte-mi subiectul.
În altă ordine de idei, Kipling a mai spus că nu-i plac avioanele şi că nu vrea să zboare. A vorbit cu oarecare admiraţie de o escapadă a unor tineri care au aterisat pe o peluză din faţa unei vile. Avea însă mare admiraţie pentru vapoare. Vorbea cu un entuziasm indescriptibil despre mastodontul Queen Mary, actualmente în șantier într-un port englez. Era împotriva războiului și exprima adesea disprețul pentru politicienii care au aruncat lumea în mizerie”. (Rampa, ianuarie 1936)
Casa familiei Kipling din Sussex a fost încredințată Fundației National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty și este astăzi muzeu. Elsie, singurul copil al scriitorului care a ajuns la maturitate, a murit în 1976, oferind gestionarea drepturilor de autor ale operelor tatălui său aceleiași fundații.
