Elizabeth Alexandra Mary (Lilibet) s-a născut pe 21 aprilie 1926 la Londra fiind primul copil al Prințului Albert, Duce de York, viitorul rege George al VI-lea, și al Ducesei de York.
Prințesa a fost numită după mama ei, Elisabeta Bowes-Lyon, după străbunica paternă, regina Alexandra, și după bunica paternă, Mary de Teck, iar familia o alinta cu diminutivul Lilibet. În copilărie era foarte apropiată de bunicul său, George al V-lea.
La naștere, Elisabeta era a treia în ordinea succesiunii la tronul britanic, după unchiului ei, Prințul de Wales, care avea să devină regele Eduard al VIII-lea, și după tatăl ei. Când Prințul Albert a devenit rege în 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit moștenitoarea tronului și a primit titlul de Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta.
Lilibet a fost educată acasă, sub supravegherea mamei și a guvernantei Marion Crawford, lecțiile pe care le-a primit fiind concentrate pe istorie, limba engleză, literatură și muzică.
În momentul în care a început cel de-al Doilea Război Mondial, Lilibet, care avea treisprezece ani, și sora ei mai mică, Prințesa Margaret, au fost duse la Castelul Balmoral, în Scoția, apoi au fost mutate pentru un timp la Sandringham House, în Norfolk și apoi au fost transferate la Castelul Windsor din Berkshire. Deși Lordul Cancelar Douglas Hogg a propus ca prințesele să fie duse în Canada, la Castelul Hatley, mama lor a fost fermă: „Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată”.
În 1940, viitoarea regină, care avea 14 ani, a participat la prima sa emisie radio la Ora Copiilor de la BBC, adresându-se copiilor care fuseseră evacuați din casele lor spunând: „Încercăm să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe marinarii, soldații și aviatorii noștri curajoșii și încercăm, de asemenea, să trecem peste pericolul și tristețea războiului. Știm, fiecare dintre noi, că până la urmă totul va fi bine.”
