Divina Maria Callas: Soprana care și-a pierdut iubirea

Maria Callas s-a născut pe 2 decembrie 1923 la New York, într-o familie de origine greacă, tatăl ei fiind Gheorghiou Kalogheropoulos, iar mama, Evangelia Dimitriades. Părinții emigrase în Statele Unite ale Americii în căutarea unei vieți mai bune, în 1929 tatăl și-a schimbat numele în Georges Callas și a deschis o farmacie în Manhattan.

La vârsta de cinci ani, Maria a fost lovită de un automobil și a fost în comă timp de 22 de zile, dar, din fericire, și-a revenit, s-a dezvoltat absolut normal, a urmat școala publică și a început, în paralel, să ia lecții de pian. În 1937, părinții s-au despărțit, adolescenta s-a mutat cu mama ei în Grecia, iar în toamna anului următor a fost admisă la Conservatorul din Atena, a studiat în continuare pianul și a luat și lecții de canto.

Între 1942 și 1945, a evoluat pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena, apoi a plecat la New York, pentru o audiție la “Metropolitan Opera Theater”, dar a fost respinsă. Deloc deziluzionată, Callas a continuat să studieze și după scurt timp a fost angajată la Opera din Chicago, unde a debutat în rolul principal din “Turandot” de Puccini.

În iunie 1947, a ajuns în Italia, unde l-a cunoscut pe Giovanni Zanatello, directorul artistic al Arenei din Verona, un amfiteatru roman situat în Piazza Bra. Bărbatul a fost fascinat de vocea tinerei soprane și i-a încredințat rolul principal în opera “La Gioconda” de Ponchielli. La Verona, Maria l-a întâlnit pe Giovanni Battista Meneghini, un industriaș bogat și amator de muzică, cu care s-a căsătorit pe 21 aprilie 1949, deși diferența de vârstă dintre ei era de 37 de ani. Meneghini a devenit nu doar soțul, ci și managerul ei și a ajutat-o să încheie contracte cu cele mai importante teatre de operă din Italia.

Viața Mariei Callas s-a împărțit în următorii ani între reprezentații, călătorii și mai multe relații sentimentale, deși era căsătorită în continuare cu Meneghini. Regizorul Luchino Visconti, Franco Zeffirelli și tenorul Giuseppe di Stefano au fost doar câțiva dintre iubiții celebrei soprane.

În anul 1959, a fost invitată de bogatul armator grec Aristotel Onassis într-o croazieră pe yacht-ul “Christina” și, după acest moment, s-a despărțit de Meneghini, devenind iubita lui Onassis care, gelos, a ținut-o departe de scenă.

Soprana și-ar fi dorit să se căsătorească cu bogatul armator, dar acesta a refuzat să divorțeze de soția sa. Dezamăgită, Maria Callas a încercat să își reia cariera artistică și a reapărut pe scenă în 1964, în “Tosca”, la Covent Garden, apoi în “Norma”, la Paris, dar nu a mai avut succesul de altădată. Cei cinci ani în care a fost ținută departe de lumina reflectoarelor își puseseră amprenta pe vocea divinei artiste.

La Roma a fost nevoită să întrerupă un spectacol după actul al II-lea, iar o reprezentație fără succes la Londra, cu “Tosca”, a fost ultima sa apariție într-un spectacol de operă. Relația cu armatorul grec s-a încheiat, Onassis a divorțat în cele din urmă, dar a părăsit-o și pe Callas, pentru a se căsători cu Jacqueline Kennedy. Soprana nu a mai avut niciun angajament artistic în acea perioadă, vocea ei a fost afectată de mai multe traheite și faringite succesive și nu a mai reușit niciodată să își revină.

S-a retras la Paris, unde a trăit izolată, aproape uitată de lumea care altădată o diviniza. Mai primea, uneori, vizitele lui Onassis, deja căsătorit cu Jackie Kennedy, dar bărbatul a murit în 1975 și soprana a rămas și mai singură.

Maria Callas a încetat din viață pe 16 septembrie 1977, la vârstă de 55 de ani, din cauza unui atac de cord, dar, la vremea respectivă, au existat voci care au considerat că circumstanțele morții au fost neclare, ba, mai mult, a fost avansată varianta sinuciderii, pe care ziarele au pus-o pe seama depresiei de care ar fi suferit.

“Vestea morţii Mariei Callas a provocat mare emoţie în toată lumea, dar şi un subit interes pentru biografia ei nu lipsită de peripeţii, evenimente mai mult sau mai puţin artistice. Pentru a reconstitui ascensiunea tinerei grecoaice născută la New York din părinţi emigranţi, patru ziarişti de la «Sunday Times» au făcut o cercetare minuţioasă a tuturor surselor și, după cum a scris la acel moment săptămânalul «Paris March», au refăcut pas cu pas drumul divei de la tânăra fără alte resurse decât o voce rar întâlnită, care avea 105 kilograme, până la marea cântăreaţă ale cărei interpretări erau memorabile şi ale cărei certuri cu directorii şi marii dirijori ai lumii au fost nu mai puţin memorabile.

Lumea îşi mai amintea că la începutul carierei se numea Maria Meneghini-Callas, Meneghini fiind primul ei soţ, un industriaş italian care şi-a părăsit preocupările de fabricant de materiale de construcţii pentru a deveni managerul ei, asigurându-i succesul, gloria şi poate, cu ajutorul imprimărilor, nemurirea.

Dar… “Era la începutul verii anului 1959, relatau detectivii ziarului englez, Onassis şi sofia lui, Tina, se aflau la bordul yacht-ului «Christina» într-unul din cele mai prelungite voiajuri de afaceri ale armatorului. Yacht-ul se legăna majestuos la intrarea în marele canal al Veneţiei şi sezonul estival se afla abia la început. Mulți dintre membrii a ceea ce avea să se numească mai târziu «jetset» veniseră deja. La o zi după sosirea lor, Onassis şi soţia au primit invitaţia de a lua parte la balul dat de contesa Castelbarco, una din manifestările magnifice ale anului, momentul suprem al sezonului. Tina Onassis, purtând o diademă spectaculoasă, a sosit însoţită de Onassis. Era senzaţia balului. Dar a fost oarecum eclipsată de ivirea unei invitate de onoare, marea cântăreaţă, super-starul de operă Maria Callas…

Onassis, ca întotdeauna când făcea cunoştinţă cu personalităţi interesante, a invitat-o pe Meneghini-Callas în croazieră pe bordul yacht-ului «Christina». Docilă, Tina a repetat şi ea invitaţia. «Da, veniţi!».

Maria Callas a răspuns că i-ar face plăcere, dar că are un calendar foarte încărcat şi că în iunie trebuia să creeze «Medeea» pe scena operei Covent Garden din Londra. Va fi pentru prima oară, de la 1870 încoace, când această operă va fi reprezentată la Londra. Tinei nu i-a venit să-şi creadă urechilor când l-a auzit pe Onassis, care detesta opera, spunându-i: «Vom fi şi noi acolo».

Aşa a început cea de a doua etapă a vieţii extra-artistice a Mariei Callas. «Pur și simplu, relatau investigatorii de la «Sunday Times», pentru ea Onassis era grecul cel mai celebru din lume. Dar și ea era grecoaica cea mai celebră din lume. Callas trecea drept o femeie capricioasă, autoritară, supărăcioasă, ca o adevărată prima donna.

Maria cântărea 105 kilograme şi era aproape necunoscută în ziua în care s-a măritat cu Giovanni Meneghini. Mulţumită lui, a reuşit să slăbească până la 63 de kg în ziua în care a strălucit pe scena Scalei din Milano. Era în 1954. Se spunea că cele două mari miracole europene de după război erau economia germană şi talia Mariei Callas»…

Şi totuşi, zeiţa pe care Meneghini o crease se îndepărta şi îl abandona. Adulată, sigură pe ea şi bogată, Maria Callas începuse să se lase îmbătată de societatea elegantă care îi deschidea calea succesului şi în care soţul ei nu se simţea în largul lui. Timidă cândva, ea ţinea acum să fie prezentă în locurile cele mai elegante şi, mai ales, să fie văzută… «Onassis şi-a ţinut făgăduiala de a fi la Londra la premiera «Medeei» cu Maria Callas în iunie 1959. 160 de persoane au primit invitaţii din partea lui, redactate în felul următor: «Domnul şi doamna Aristotel Onassis ar fi fericiţi să vă aibă în compania lor la supeul ce va avea loc la Dorchester, miercuri 17 iunie, la ora 23,15, îndată după premiera «Medeei». Maria Callas avea să fie invitata de onoare…

Era doar începutul. Soţii Meneghini-Callas au acceptat apoi invitaţia lui Onassis de a merge în croazieră. Şi în ultima săptămână a lunii iulie, yacht-ul a ridicat ancora din portul Monaco. Alături de cei doi Meneghini-Callas, pe bordul vasului mai erau Winston Churchill cu soţia şi fiica lor, Diana, doctorul lor, lordul Moran, secretarul lui Churchill Anthony Montagu Brown, patronul firmei Fiat, Umberto Agnelli cu soţia.

Onassis era nu numai o celebritate, dar şi un colecţionar de celebrităţi. Lista invitaţilor la sărbătorile de la bordul yacht-ului, în timpul croazierelor obişnuite, semăna cu un ghid al lumii alese. Şi în mod invariabil, exista un buchet de nume celebre de la Hollywood, printre care Mariene Dietrich, Douglas Fairbanks, Greta Garbo, Ava Gardner, Jack Warner şi Darryl Zanuck…»

La bordul yacht-ului lui Onassis, cântăreaţa a început o altă viaţă, care a însemnat de fapt o continuă aventură, evoluând între fast şi recepţii incredibile pentru un om obişnuit, multe având loc pe acest vas pe care se lăsau invitate figuri dintre cele mai proeminente ale lumii occidentale. La loc de frunte s-a aflat tot timpul bătrânul Churchill cu canarul său, Toby, care, scăpând o dată din colivie la Monte Carlo, a provocat mobilizarea a cel puţin jumătate din locuitorii oraşului ca să fie găsit. Şi a fost găsit după 24 de ore şi predat ilustrului său stăpân.

Animatorul acestei vieţi strălucitoare era armatorul Onassis. Iată cum îl descrie medicul personal al lui Churchill, lordul Moran: «Onassis are aerul unui om vulgar. Ce-o fi găsind la el Winston? Să-l atragă oare omul sau yacht-ul? Onassis are o mutră tuciurie, păr lung şi grizonant, nepieptănat, care îi formează un înveliş de trei centimetri peste frunte. De sub frunte îi răsare un nas ca un cioc de vultur. Când e bine dispus, Onassis îşi dezvăluie nişte dinţi albi ca de câine, însoţindu-i de un râs aspru. E scund, nici măcar cât Winston. Umblă cu un pulover albastru închis, un pantalon de flanelă cenuşie, e foarte trecut şi inform, iar picioarele lui mici sunt cel mai adesea încălţate cu pantofi de tenis».

 

Aventura Callas-Onassis s-a înfiripat pe yacht-ul care îl costase pe armator patru milioane de dolari pentru modernizare, pentru că era dotat cu instalaţii electronice, avea aer condiţionat, băi placate cu marmură şi mozaicuri scumpe, cabine luxoase, saloane cu picturi celebre printre care El Greco. Relația a dus la separarea lui Onassis de soţia sa, Tina, care mai târziu s-a şi sinucis, şi a Mariei Callas de Meneghini. Aşa cum afirmau ziariştii britanici, Onassis trăia, pare-se, pentru publicitate, avea pasiunea publicităţii, pe care la începuturi i-o dăduse căsătoria cu fiica altui armator, Livanosi; mai avea pasiunea marilor relaţii, şi încă o pasiune: aceea a marilor vapoare pe care le-a lansat şi care s-au numit după aceea super-cargouri.

Dar steaua Mariei Callas nu evolua pe aceeaşi orbită cu a armatorului, vocea ei rară (s-a spus că Maria Callas avea geniu în voce) a început să-şi piardă siguranţa, o anumită notă acută nu mai putea fi atinsă şi de aceea un rol trebuia abandonat.

Callas a încercat să se apropie de film, cu înţelegerea şi preţuirea lui Pasolini, dar filmul n-a însemnat pentru ea mai mult decât un intermezzo de restrişte. Pe firmamentul armatorului în goană după celebritate se ridica o altă stea, aceea a unei văduve celebre, Jacqueline Kennedy. Maria Callas, tot mai puţin văzută în lumea balurilor şi recepţiilor, s-a retras şi de pe scenă şi din viaţă, în apartamentul ei de lângă Etoile, la Paris. Şi într-o dimineaţă, pe când fosta mare cântăreaţă privea pe fereastră urmărind cine ştie ce gând, inima i s-a oprit… O lumea întreagă s-a trezit atunci stupefiată, realizând că Maria Callas devenise o amintire…”

*** Revista Cinema, 1977