HomeVizionariiPictori și sculptoriSalvador și Gala Dali, o iubire dincolo de limite

Salvador și Gala Dali, o iubire dincolo de limite

DS TW

Pictorul s-a născut pe 11 mai 1904 în orașul Figueras din Spania și a fost fiul avocatului Salvador Luca Rafael Aniceto Dalí Cusí și al Felipei Domènech Ferrés. Dali a fost încă din copilărie pasionat de pictură, iar primele încercări au fost o serie de desene naive pe care le-a făcut pe niște cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa lui, o croitoreasă de lux. Într-o vară, părinții l-au trimis la Moula de la Torre, la un prieten de familie, Ramon Pichot, un pictor impresionist, care, convins de talentul copilului, le-a sugerat să-l lase să-și continue studiile la Madrid.

În 1921, Dali a intrat la Academia de Arte Frumoase San-Fernando, unde s-a împrietenit cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar nu după mult timp a fost exmatriculat din școală. Începuse să poarte favoriți, avea o ținută considerată excentrică, pantaloni scurți, pardesiu lung, o pălărie de pâslă și fuma pipă, dovedindu-și încă din adolescență extravaganța.

În anul 1926, Dali a plecat la Paris, unde i-a cunoscut pe André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist s-a împrietenit cu scriitorul francez René Crevel, care i-a dedicat o broșură numită “Dalí sau antiobscurantismul”. Trei ani mai târziu, artistul a întâlnit-o pentru prima dată pe Gala Diakonov, soția poetului Paul Éluard, pentru care a făcut o pasiune care va rămâne vie toată viață. Elena Ivanovna Diakonova era născută pe 7 septembrie 1894 la Kazan, în Imperiul Rus, într-o familie de intelectuali, în 1912 fusese trimisă de părinți la un sanatoriu aflat lângă Davos, în Elveția, pentru a se trata de tuberculoză și aici l-a cunoscut pe Paul Éluard, un poet de 17 ani de care s-a îndrăgostit nebunește.

Gala s-a întors în 1915 la Moscova, unde a început să lucreze ca profesoară, dar un an mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, a plecat în Franța pentru a-l reîntâlni pe Éluard. Cei doi s-au căsătorit în 1917 și au avut o fiică, Cécile, născută în 1918.

Datorită lui Éluard, Gala a intrat în mișcarea suprarealistă și a devenit o sursă de inspirație pentru mulți prieteni ai soțului ei. Printre aceștia, Louis Aragon, Max Ernst și André Breton,  cel din urmă mărturisind ulterior că femeia a avut o influență distructivă asupra artiștilor de care a fost apropiată. Max Ernst i-a devenit amant soției prietenului lui, acesta știa, dar s-a declarat adeptul iubirii libere, și astfel Gala, Éluard și Ernst au petrecut trei ani într-un ménage à trois, din 1924 până în 1927. La începutul lunii august 1929, Éluard și Gala l-au vizitat în atelierul său pe tânărul Salvador Dalí, în scurt timp femeia și-a părăsit soțul și a devenit iubita și muza pictorului suprarealist.

Cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie civilă în 1934 și mai târziu, în 1958, au făcut o nuntă catolică. Gala a primit o dispensă specială din partea Papei, pentru că fusese căsătorită anterior și, în plus, era ortodoxă, nu catolică („O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama, mai mult decât pe tata, mai mult decât pe Picasso și chiar mai mult decât banii”, mărturisea în autobiografia sa, “Viața secretă a lui Salvador Dali”). Între 1939 și 1948 cuplul a trăit la New York, unde tablourile lui Dali au avut un mare succes. Artistul se plimba pe străzile orașului purtând în mână un clopoțel pe care îl folosea pentru a atrage atenția asupra sa spunând că gândul că ar putea trece neobservat i se părea insuportabil.

Când acorda interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formularea “divinul Dalí” sau, pur și simplu, “divinul”. Povestea cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi timp de douăzeci de minute și mărturisea frecvent că frica de moarte nu îl părăsea niciodată, susținând că această spaimă și libido-ul sunt motorul creațiilor sale.

“În fiecare dimineata, când ma trezesc, experimentez o plăcere supremă pe care astăzi o descopăr pentru prima oara: aceea de a fi Salvador Dali, și mă întreb, încântat, ce va mai face astazi miraculos acest Salvador Dali. Si în fiecare zi îmi este tot mai dificil să înțeleg cum ceilalți pot să trăiascä fără să fie Gala sau Salvador Dali…”, scria în jurnalul său în septembrie 1953.

Dali a lansat parfumuri, a desenat cravate ornate cu languste, pălării în formă de pantof sau cotlet, a făcut reclamă ciocolatei Lanvin, a scris scenarii pentru Walt Disney și Frații Marx, a folosit publicitatea la fel ca vedetele de la Hollywood (o fotografie îl înfățișează împreună cu Gregory Peck și Ingrid Bergman). La începutul anilor ’80, soții Dali au fost storși de bani de un mărunt fotograf catalan devenit secretar, președinte-director general al societăților care comercializau operele maestrului. Enrique Sabater avea un venit de șase ori mai mare decât al celebrului cuplu.

În 1968, artistul cumpărase pentru Gala Castelul Púbol din Girona, unde cei doi și-au petrecut fiecare vară din 1971 până în 1980. Gala Dali a murit în satul Port Lligat din Catalonia, în dimineața zilei de 10 iunie 1982, la vârsta de 87 de ani. Ultimul episod al vieţii ei a avut toate caracteristicile unei scene suprarealiste. În testament scrisese că vrea să-şi petreacă ultimele ore la castelul Púbol şi să fie înmormântată într-un costum roşu Dior. Şi, pentru a se conforma ultimei ei dorinţe, Salvador a cerut ca Gala, îmbrăcată în costumaţia respectivă, să fie așezată pe bancheta din spate a unui Cadillac și să fie transportată, ca şi cum ar fi fost încă în viaţă, la castel, unde a fost înmormântată într-o criptă cu model de tablă de șah.

În 1983, la un an după moartea ei, Dalí a pictat ultimul său tablou, “Coada de rândunică”. Suferea de depresia, refuza să mai mănânce, a avut apoi un accident în urma căruia a suferit arsuri grave și s-a retras din viața publică, adăpostindu-se în turnul “Galatea” din “Teatro-Museo”, pe care îl fondase în Figueras. Artistul a murit pe 23 ianuarie 1989, în localitatea în care venise pe lume în urmă cu 84 de ani,.

Publicaţia franceză „Le Quotidien” a publicat un articol omagial intitulat „Dali a murit”, citând una din frazele celebre ale pictorului: „Dacă mă compar cu Vermeer sau cu Valezquez, mă consider o adevărată catastrofă artistică. Dar dacă mă compar cu contemporanii mei, sunt evident cel mai bun”, iar ziarul spaniol „ABC” a publicat, sub numele „Salvador Dali, oglinda secolului XX“, un grupaj de articole dedicat pictorului, subliniind că, în opera sa, „a ştiut să exprime obsesiile omului de azi“.

Galerie foto:

DS TW
Latest comments

leave a comment