Drama din Bulevardul Carol

Drama
DS TW

“Tentativă de crimă în Capitală”, “O căsnicie distrusă din vina bărbatului rob al viciului beţiei”, “Noi amănunte despre dramă culese de la o martoră oculară”, “Idilă începută la Paris şi sfârşită pe masa de operaţie”. În vara anului 1939, presa bucureșteană a urmărit cu mult interes nenorocirea care a provocat moartea unei tinere coafeze ce a fost împușcată cu sânge rece de fostul soț. Cuplul se cunoscuse la Paris și se stabilise de ceva timp în București. Povestea a fost relatată de toate ziarele centrale:

“Drama întâmplată ieri noapte în B-dul Carol a produs o profundă impresie în opinia publică. Au fost mai ales impresionaţi tovarăşii de breaslă ai victimei, printre care această femeie muncitoare şi de ispravă se bucura de unanime simpatii.

Eroii acestei drame sunt, după cum se ştie, coafeza Tassia Simion, zisă Marcella, în etate de 48 ani, victimă, şi fostul ei soţ, Constantin Carlovici, zis Carol, în etate de 49 ani, asasinul.

Constantin Carlovici zis Carol a cunoscut pe Tassia Simion în timpul războiului, la Paris. Amândoi erau originari din România şi anume din Galaţi, fapt care, în străinătate fiind, i-a apropiat şi mai mult.

Drama

Prezentabil, cu oarecare educaţie, extrem de manierat şi atent la început, Carlovici a făcut o plăcută impresie Tassiei, ce se afla în capitala Franţei spre a se perfecţiona în coafură. La câteva zile după cunoştinţă, Carlovici, care s-a prezentat Tassiei Simion drept „diplomat” și a invitat-o să ia masa împreună într-un local. După câteva zile, invitaţia s-a repetat, femeia acceptând-o cu plăcere. Cucerită de Carlovici, Tassia a acceptat dragostea lui, iar după câtva timp de trai în comun a acceptat să-i fie şi soţie.

Căsnicia lor a fost liniştită foarte scurtă vreme, deoarece puţin mai târziu Carlovici a început să-şi neglijeze soţia.

Tovărăşia lui cu câţiva tineri, toţi „diplomaţi” — aşa îi spunea el Tassiei — petrecerile ce le făcea împreună cu aceştia şi jocul de cărţi îl împiediecau să vină nopţile acasă, în căminul în care îl aştepta soţia.

Ostilităţile încetând, cei doi soţi au revenit în ţară, unde Tassia a crezut că soţul ei se va îndrepta, mai ales că se despărţea de „diplomaţii” în tovărăşia cărora în „interes de serviciu” lipsea nopţile de acasă.

Lucrurile n-au mers însă după cum nădăjduia Tassia, deoarece Carlovici era un incorigibil. Menajul a mers din ce în ce mai rău: certurile dese provocate de soţul care îşi cheltuia tot câştigul pe petreceri, joc şi femei şi care venea beat în zori acasă au hotărât pe Tassia să divorţeze.

În ultimul timp, Constantin Carlovici îşi pierduse şi slujba, fapt însă care nu l-a făcut să se dezbare şi de năravul beţiei şi al jocului.

Nemaicâştigând nimic, bărbatul cerea bani soţiei lui, spre a se putea distra.

Evident, cererile de bani au fost satisfăcute, o dată, de două ori, până când, în urma unei certuri violente urmate de bătaie, Tassia a hotărât să se despartă de Carlovici şi să-şi deschidă un salon de coafură.

Muncitoare şi econoamă, Tassia Simion a intentat între timp acţiune de divorţ, care a şi fost admisă în favoarea ei, justiţia pronunţându-se acum un an. Dar Carlovici o asalta mereu cu cereri de bani, pe care, mai cu ameninţări, mai cu bătaia îi smulgea.

Văzându-şi produsul muncii ei periclitat de nesăţioasa poftă de bani a fostului soţ, coafeza a hotărât să nu-i mai îngăduie accesul în locuinţa ei şi, de teama lui, a rugat pe domnișoara Cojocaru, lucrătoare în magazinul ei, să locuiască cu ea.

Ori de câte ori Carlovici venea beat sau să ceară bani, nu era lăsat să intre, ambele femei trăgând oblonul magazinului prin care, de alfel, se intra şi în locuinţă.

Beţivul, după ce făcea o „demonstraţie de simpatie” în stradă, era alungat de vecini sau de gardianul public.

Nu se ştie astfel — cu toate măsurile de precauţiune luate de Tassia — graţie căror împrejurări Carlovici s-a putut strecura în noaptea de 4 spre 5 iunie, în locuinţa ei.

Domnișoara Cojocaru, care a fost martoră oculară a dramei, ne-a povestit următoarele: “Intrând seara pe la ora zece în casă, am găsit pe Carlovici ascuns după o uşă dosnică. Dându-şi seama că l-am văzut, el s-a năpustit asupra mea, lovindu-mă cu crosa revolverului în cap.

Eu am căzut ameţită la pământ, fapt care a fost observat de Tassia, care tocmai se dezbrăcase şi se pregătea de culcare. Venind spre mine spre a-mi da ajutor, nebănuind desigur care este cauza stării mele, ea s-a pomenit în faţă cu fostul ei soţ, care, cu arma în mână, a început s-o insulte pentru ca să sfârşească ca totdeauna, adică cerând bani.

Tassia a voit să fugă, s-a îndreptat spre uşă, însă n-a putut ieşi afară din pricina oblonului care fusese tras jos”.

Carlovici, fără să se mişte, a apăsat pe trăgaci. Două gloanţe nu şi-au atins ţinta, înfigându-se în perete, însă celelalte trei trase mai apoi au lovit pe Tassia Simion unul în umăr, iar celelalte două în cap.

Pe loc, Tassia s-a prăbuşit pe duşumea într-un lac de sânge. Carlovici, crezând că a ucis-o, a îndreptat ţeava revolverului spre el, descărcând un foc care, de altfel, i-a provocat o rană superficială la subţioara stângă.

Restul este ştiut: victima, în stare de comă, a fost transportată la spitalul de urgenţă, unde i s-au dat îngrijiri, ea totuşi aflându-se în stare gravă. Carlovici a fost transportat la același spital, de unde constatându-se că rana nu inspiră îngrijorări, a fost trimis sub pază la un alt spital.

Acestea sunt împrejurările în care s-a petrecut drama și acestea sunt faptele.

Ne dăm deci prea bine seama că vinovat de ea este numai Constantin Carlovici, care, dedat cu totul beţiei şi altor rele, teroriza pe fosta sa soţie şi — pe deasupra — avea pretenţiunea ca ea să-i dea bani spre a putea să petreacă.

Deşi Tassia Simion, în urma îngrijirilor primite la spitalul de urgenţă se află — pentru moment — în afară de pericol, în cazul morţii ei, Carlovici va fi trimis în judecata Curţii criminale pentru omor cu premeditare. În cazul fericit al salvării victimei, el va fi judecat pentru crimă săvârşită, dar neizbutită.

*** Curentul, iunie 1939

A doua zi, presa a venit cu detalii despre starea victimei: “În urma operației, medicii au constatat că doamna Tassia Simion are:

– O plagă de împuşcătură penenetrantă în regiunea toracică stângă;

– O plagă de împuşcătură penetrantă în regiunea otomastoidiană;

– O plagă de împuşcătură penetrantă în regiunea tomeică stângă, lângă bază.

Toate sunt fără orificiu de ieșire al proiectilului. Sunt foarte puţine speranţe de scăpare. La orele când închidem ediţia ni se comunică agravarea stării sănătăţii victimei. Gloanţele nu au putut fi extrase”.

Femeia a murit a doua zi, asasinul a fost încarcerat la Închisoarea Văcărești, iar un an mai târziu presa a revenit cu detalii:

“Oricât de sever sunt reprimate acum crimele pasionale — după ce s-au desfiinţat Curţile cu juri — şi oricât nu se mai face distincţie, în privinţa dozării sancţiunilor, asupra caracterului omuciderilor în genere, asasinatele din… dragoste se menţin, numericeşte, aproape de plafonul trecutului. Joi a fost trimis în judecata Camerei de punere sub acuzare încă un infractor din această categorie.

E vorba de C. Nicolae Carlovici, fost comerciant în Giurgiu, funcţionar la Legaţia României din Paris şi funcţionar comercial în Bucureşti (str. Badea Cârţan 28).

Numitul se despărţise de câţiva ani de fosta-i soţie, Tassia Simion zisă Marcella, coafeză, din Bd. Carol I 59. Trăia, totuşi, tot cu ajutorul ei. Şi când acest ajutor i s-a sistat, a ucis-o cu un foc de revolver.

Inculpatul a primit ordonanţă definitivă de urmărire și un an mai târziu a fost condamnat definitiv la 8 ani de muncă silnică”.

Surse:

Universul, Curentul, România (1939)

Puteți citi și:

“Pyjama Girl”, crima care a îngrozit Australia

DS TW
No comments

leave a comment