AcasăLocuri de povesteCastele și palateKossamak, regina mamă a fascinantului Regat al Cambodgiei

Kossamak, regina mamă a fascinantului Regat al Cambodgiei

Prințesa Sisowath Kossamak s-a născut pe 9 aprilie 1904 în Phnom Penh, capitala Cambodgiei, și a fost fiica regelui Monivong și a reginei Norodom Kanviman Norleak Thevi. Adolescenta s-a căsătorit cu vărul tatălui ei, prințul Norodom Suramarit, în 1920, cuplul având un singur fiu care a venit pe lume doi ani mai târziu, Norodom Sihanouk.

Tinerii părinți cărora astrologul Curții Regale le spusese că prințul va muri dacă va fi crescut de ei, l-au plasat sub îngrijirea bunicii prințesei, Pat, iar când aceasta a murit, Sihanouk a fost dus să locuiască cu bunicul patern, Norodom Sutharot.

Regele Suramarit
Kossamak
Prințesa Kossamak

Pe 23 aprilie 1941, când regele Monivong a murit, guvernatorul general al Indochinei Franceze, Jean Decoux, l-a ales pe Sihanouk pentru a-i succeda, numirea copilului fiind oficializată de Consiliul de Coroană cambodgian a doua zi, iar ceremonia de încoronare a avut loc pe 3 mai 1941.

În timpul ocupației japoneze a Cambodgiei, care a început în august 1941, regele adolescent și-a petrecut cea mai mare parte a timpului făcând sport și ocupându-se de pasiunea sa, cinematografia. În martie 1945 armata japoneză a dizolvat administrația colonială franceză, iar Sihanouk a fost forțat, sub presiunea ocupanților, să proclame independența Cambodgiei și și-a asumat funcția de prim-ministru, dar și-a păstrat, în același timp, prerogativele de rege.

Încoronarea lui Sihanouk în 1941
Regele Sihanouk în 1946

În calitate de prim-ministru, Sihanouk a revocat decretul emis de ultimul conducător francez al Cambodgiei, Georges Gautier, de romanizare a alfabetului khmer, însă după capitularea Japoniei în august 1945, în țară a avut loc o lovitură de stat în urma căreia suveranul și-a pierdut funcția de premier, noul șef al guvernului devenind revoluționarul Son Ngoc Thanh. Acesta avea să fie demis după scurt timp,în octombrie 1945, când francezii s-au întors în Cambodgia, fiind  înlocuit de unchiul regelui Sihanouk, Sisowath Monireth, care a obținut, în ianuarie 1946, o autonomie sporită pentru țara care făcea încă parte din Uniunea Franceză.

La scurt timp a fost înființată o comisie mixtă franco-cambodgiană care a elaborat Constituția țării, iar în aprilie 1946 regele Sihanouk a introdus clauze care prevedeau alegerea parlamentului pe baza votului universal (doar masculin) și libertatea presei. În această perioadă, tânărul suveran a făcut două călătorii la Saumur, în Franța, unde a urmat cursurile școlii militare, fiind numit căpitan de rezervă în armata franceză.

Angkor Wat

La începutul anului 1949, Sihanouk a călătorit la Paris cu părinții săi, Sisowath Kossamak și Norodom Suramarit, pentru a obține de la guvernul francez mai multă autonomie și a reușit semnarea unui nou tratat care recunoștea independența Cambodgia în cadrul Uniunii Franceze, deși țara avea tot o autonomie limitată, majoritatea ministerelor rămânând sub control francez.

În 1955, Sihanouk a abdicat în favoarea tatălui său și în același an, pe 4 martie, s-a căsătorit cu prima sa soție oficială, Norodom Thavet Norleak, care era o verișoară a mamei sale.

O zi mai târziu s-a căsătorit cu Paule Monique Izzi, care a devenit consoartă secundară, fiica unei cambodgiene numită Pomme Peang și a lui Jean-François Izzi, un bancher francez de origine italiană. Înainte de aceste mariaje, Sihanouk se căsătorise neoficial cu alte patru femei: Phat Kanhol, Sisowath Pongsanmoni, Sisowath Monikessan și Mam Manivan Phanivong, dar toate căsătoriile sale, inclusiv cea cu soția oficială, Thavet Norleak, s-au încheiat prin divorț. Regele Sihanouk a avut paisprezece copii cu cele cinci consoarte, dar mai târziu, în anii când la conducerea Cambodgiei s-au aflat Khmerii Roșii, cinci dintre aceștia și paisprezece dintre nepoții prințului au dispărut, fiind probabil uciși de oamenii sângerosului Pol Pot.

Prințesa Monique

Ca regină, Sisowath Kossamak s-a bucurat de un mare respect și popularitate în rândul populației cambodgiene. În ciuda faptului că nu avea nici atribuții legale de monarh și nici influență politică, se spunea că exercită o mare autoritate morală asupra khmerilor, a fost descrisă ca fiind generoasă cu săracii și dedicată problemelor națiunii, în special celor ale femeilor și copiilor.

Kossamak
Regina Kossamak și regele Suramarit

Fiul ei, prințul Sihanouk, care jurase în 1955 că nu va mai urca niciodată pe tron și care le interzisese propriilor săi copii să-și asume succesiunea, chiar și ipotetică, în timpul vieții lui, a trăit în acești ani în capitala Phnom Penh, dar a avut o relație rece cu părinții săi.

În 1960, când regele Norodom Suramarit a murit, la Battambang a avut loc o demonstrație de stradă oamenii cerând ca iubita regină văduvă Kossamak să preia conducerea ca monarh conducător, deși articolul 25 din Constituție prevedea că „tronul Cambodgiei este moștenirea descendenților de sex masculin ai regelui Ang Duong”.

Kossamak
Kossamak
Kossamak
Regina Kossamak și regele Suramarit
Kossamak
Regina Kossamak

Având în vedere situația de criză instalată în țară, în condițiile în care fostul rege Sihanouk jurase că nu va mai prelua guvernarea și nu le interzisese și copiilor săi să facă acest lucru, Consiliul de Regență a propus modificarea Constituției, astfel încât regina mamă să poată primi coroana Cambodgiei.

În mod neașteptat, când parlamentarii se pregăteau să înceapă procedurile legale pentru schimbarea Constituției, prințul Sihanouk s-a răzgândit spunând: „Numai Dumnezeu înțelege motivele pentru care nu vreau ca mama mea să urce pe tron”, dar se pare că decizia sa a fost influențată de prințesa Monique, soția sa secundară, despre care se știa că nu s-a înțeles niciodată cu soacra ei. De altfel, apropiații curții regale au comentat că prințul este „orbit de pasiunea sa pentru Monique”.

Ajuns din nou șef de stat și monarh pe 20 iunie 1960, Norodom Sihanouk a reorganizat palatul și curtea regală, dar a cerut să i se spună prinț, nu rege, în timp ce mama sa și-a păstrat titlul de regină și și-a continuat rolul de reprezentare publică a monarhiei în anii 1960, rămânând la fel de populară.

Prestigiosul ei rol public a fost descris în numărul din septembrie 1970 al ziarului New Cambodge: „Astăzi, Majestatea Sa Regina Kossamak , care nici nu domnește, nici nu guvernează, exercită o autoritate morală considerabilă asupra tuturor khmerilor, este plină de compasiune față de săraci și se ocupă de îndeplinirea îndatoririlor sale cu privire la națiune și popor”.

După lovitura de stat militară din octombrie 1970 pusă la cale de prim-ministrul general Lon Nol și de prințul Sisowath Sirik Matak care a avut loc în timp ce Sihanouk se afla într-o vizită la Beijing, regina mamă Kossamak a fost forțată să părăsească palatul regal de către noul guvern și a fost ținută în arest la domiciliu într-o aripă a Palatului Khemarin. După trei ani, în 1973, pentru că era foarte bolnavă, femeii i s-a permis să i se alăture fiului ei în China, unde prințul formase un guvern în exil. Sisowath Kossamak a murit la Beijing pe 27 aprilie 1975, cu puțin timp înainte ca fiul și nora ei să se întoarcă în Cambodgia, la zece zile după ce organizația comunistă a Khmerilor Roșii capturaseră capitala Phnom Penh. Regele exilat îi susținuse pe comuniști în timpul războiului civil cambodgian și s-a întors în țară ca șef al statului după victoria acestora, dar curând relațiile sale cu noul guvern s-au înrăutățit și în 1976 și-a dat demisia, fiind plasat în arest la domiciliu până în 1979.

Kossamak
Regina mamă Kossamak și Jacqueline Kennedy în 1967

Pol Pot, sângerosul lider al Partidului Comunist, care a condus țara ca prim ministru între 17 aprilie 1975 și 7 ianuarie 1979, este considerat responsabil principal pentru asasinarea a două milioane de cambodgieni. Istoricul Ben Kiernan a estimat că între 1.671.000 și 1.871.000 de oameni au murit ca urmare a politicii sale de exterminare, adică între 21% și 24% din populația țării din 1975.

Fostul rege Sihanouk a plecat din nou în exil, iar în 1981 a format o mișcare politică de rezistență, anul următor a devenit președinte din umbră al guvernului de coaliție format în exil și a fost recunoscut international ca șef de stat, deși locuia în afara țării. La sfârșitul anilor 1980, autoritățile internaționale au început o serie de discuții informale pentru a pune capăt ostilităților dintre Republica Populară Kampuchea (condusă de Heng Samrin, instalat de comuniștii vietnamezi care invadaseră țara în 1979 și a impus o politică pro-sovietică) și liderii politici din exil, iar în 1990 s-a format Consiliul Național Suprem al Cambodgiei, organism de tranziție sub supravegherea ONU a cărui misiune era readucerea prințului Sihanouk ca șef al statului.

Ankkor Wat

Trei ani mai târziu a fost format un guvern de coaliție, iar Sihanouk, ajuns la vârsta de 71 de ani, a fost reinstalat rege al Cambodgiei. A abdicat din nou în 2004, iar Consiliul Regal al Tronului l-a ales ca succesor pe fiul său, Sihamoni. Fostul rege Sihanouk a murit pe 15 octombrie 2012, la vârsta de 89 de ani, la Beijing.

Cambodgia a devenit treptat o țară stabilă din punct de vedere politic și social, însă oamenii nu au uitat-o niciodată pe regina mamă Kossamak, iar după anii 2000 regiunea a început să intre în circuitul turistic al Asiei de sud-est. Milioane de europeni și americani ajung în fiecare an pe teritoriul fostului Imperiu Khmer pentru a vizita palatele și templele budiste, Palatul Regal din capitala Phnom Penh, parcul arheologic Angkor, care este înscris în Patrimoniul UNESCO și este considerat cea mai mare construcție religioasă din lume, dar și stațiunile litorale din Golful Thailandei sau Parcul Național Kirirom și Lacul Tonle Sap.

Surse:

David P. Chandler, The Tragedy of Cambodian History: Politics, War and Revolutions since 1945

Julio A. Jeldres, The Royal House of Cambodia, 2003

Niciun comentariu

Lasă un comentariu