Joseph Marie François Spoturno s-a născut pe 3 mai 1874, la Ajaccio, în Corsica, și a fost descendent al Isabellei Bonaparte, mătușa lui Napoleon Bonaparte, părinții lui fiind Jean-Baptiste Spoturno și Marie-Adolphine-Françoise Coti, ambii urmași ai coloniștilor genovezi care fondaseră orașul Ajaccio în secolul al XV-lea.
François Coty
După moartea timpurie a părinților, tânărul François a fost crescut de străbunica paternă, Marie Josephe Spoturno, apoi de bunica lui, Anna Maria Belone Spoturno, care locuia la Marsilia.
François, proaspăt ieșit din serviciul militar, a întâlnit un corsican pe nume Emmanuel Arène, care i-a oferit o slujbă de secretar la Paris. Ajuns în capitală. tânărul s-a căsătorit cu Yvonne Alexandrine Le Baron și și-a ales un nume franțuzesc, Coty, inspirat de numele de fată al mamei sale. L-a cunoscut apoi pe Raymond Goery, un farmacist care producea și vindea parfumuri pe care le vindea într-un magazin din Paris și, prin intermediul lui Arène, s-a apropiat de Antoine Chiris, senator și membru al familiei Chiris, producătoare și distribuitoare de parfumuri. În fabricile Chiris din Grasse, Coty a început să învețe secretele parfumeriei și a creat o linie de parfumuri numită La Rose Jacqueminot.
În 1904, François a început să-și vândă produsele prin magazine, buticuri și saloane de coafură, dar nu a avut prea mare succes. Norocul i-a surâs când a scăpat din greșeală o sticluță La Rose Jacqueminot pe o tejghea din Grands Magasins du Louvre, la Paris. Atrași de mirosul suav, clienții s-au îngrămădit și au cumpărat întregul stoc ambulant al lui Coty, iar magazinul i-a oferit un mic spațiu pentru a-și distribui produsele.
Tânărul inovator a fost un parfumier talentat, dar și un comerciant strălucit, fiind primul care a înțeles că o sticluță atractivă îl poate individualiza, așa că a început să colaboreze cu marele ceramist și bijutier René Lalique.
Acesta din urmă a proiectat sticluțe pentru primele parfumuri ale lui Coty, precum Ambre Antique și L’Origan, care au devenit în scurt timp mărci de succes. Tot el a proiectat și etichetele pentru parfumurile Coty, care erau tipărite pe foițe cu un fundal aurit având litere în relief.
Cum în acea perioadă parfumul era considerat un produs exclusivist, accesibil doar celor foarte bogați, Coty a început să creeze esențe la game diferite de preț. Parfumurile sale scumpe, în sticluțe Lalique și Baccarat, erau adresate clienților foarte bogați, dar bărbatul a vândut parfumuri și în sticluțe mai mici și mai simple, pe care și le puteau permite toate femeile. Produsele Coty, deși distribuite în masă, erau proiectate pentru a transmite o imagine de lux și eleganță.
Yvonne și Leon Cotnăreanu
În 1908, François și-a mutat sediul fabricii de parfumuri la Suresnes, la marginea Parisului, a achiziționat mai multe proprietăți și a început să construiască ceea ce va deveni „La cité des Parfums”, un mare complex de laboratoare și fabrici care avea 9.000 de angajați și capacitatea să producă până la 100.000 de sticluțe pe zi.
După Primul Război Mondial, cererea pentru parfum franțuzesc a crescut într-un ritm rapid. Mulți soldați americani care se aflaseră în Franța în timpul războiului au cumpărat parfumuri Coty pentru soțiile și iubitele lor de acasă, iar antreprenorul și-a dat seama de importanța pieței americane și a început să-și distribuie produsele în Statele Unite. În 1921, a înființat o subsidiară la New York și mai târziu au fost înființate filiale noi în Marea Britanie și în România.
Coty și-a extins linia, incluzând produse cosmetice și de îngrijire a pielii și a creat o rețea de distribuție în Europa, Asia și America Latină. În 1925, aproape 36 de milioane de femei din întreaga lume foloseau pudra de față Coty, iar produsul său cel mai popular din această gamă a fost pudra Air-spun, lansată în 1934, pentru care a colaborat cu celebrul designer de modă Léon Bakst pentru a crea modelul cutiei.
Parfumierul a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din Franța, în 1929 averea sa fiind estimată la 34 milioane de dolari, astfel că s-a gândit să-și folosească banii pentru a obține sprijin politic. În 1922 a cumpărat Le Figaro și, împotriva voinței ziariștilor, a schimbat numele ziarului în Figaro, mutând sediul publicației în Rond-Point des Champs-Elysées. Sub administrarea lui, ziarul conservator moderat a adoptat o poziție antisemită și de extremă dreaptă, a tipărit multe articole antisemite și anticomuniste și a fost cunoscut prin opoziția sa puternică față de guvern. Curând tirajul lui Figaro a intrat în cădere liberă.
Coty însuși a devenit un antisemit feroce, i-a învinuit pe evrei pentru crearea ideologiei comuniste, pentru jefuirea Franța de bogăția antebelică și pentru criza economică și a oferit sprijin financiar unui număr mare de organizații de extremă dreaptă.
Coty și soția sa, Yvonne, au avut doi copii, Roland și Christiane. Deși era căsătorit, bărbatul era faimos pentru numeroasele sale amante și copii nelegitimi, își găzduia iubitele în Hotelul Astoria din Paris, oferindu-le bani și cadouri generoase. Prima amantă, care a devenit ulterior cea de-a doua lui soție, a fost Henriette Dieudé, o fostă angajată a companiei, cu care a avut cinci copii. Viața amoroasă a lui Coty a fost mediatizată pe larg la acea vreme în ziarele liberale franceze, ceea ce i-a dăunat grav imaginii publice.
În anii ’30, averea lui Coty a început să se diminueze considerabil. Publicațiile Figaro și L’Ami du peuple pierdeau bani de ani de zile, iar afacerile cu parfumuri au fost afectate de criza financiară de pe Wall Street.
În acea perioadă, Yvonne a divorțat de Coty și în 1933 s-a căsătorit cu românul Leon Cotnăreanu, un avocat originar din Iași, fiul al unui bancher, care studiase Dreptul la București și din 1920 locuia la Paris.
Acordul de divorț prevedea ca François să-i plătească fostei sale soții câteva milioane de franci în trei rate, dar parfumierul nu a făcut ultima plată, invocând dificultățile financiare. În următorii ani, instanțele s-au pronunțat în favoarea lui Yvonne și i-au acordat dreptul de proprietate asupra unei părți mari din averea fostului soț.
François Coty a murit în 1934, la casa lui din Louveciennes, din cauza complicațiilor survenite în urma unui anevrism. În 1940, Yvone și noul ei partener, românul Leon Cotnăreanu, au fost nevoiți să fugă în America, unde avocatul s-a concentrat asupra afacerii cu parfumuri, ocupând funcția de președinte al consiliului de administrație al companiei. După cel de-al Doilea Război Mondial, Leon s-a implicat în relansarea publicației “Le Figaro”, a refăcut sediul de la Paris, iar ziarul a redevenit un nume important al presei franceze.
În 1950, ajuns la vârsta de 58 de ani, Cotnăreanu a renunțat la pachetul majoritar deținut la “Le Figaro”, iar în 1963, Yvonne a vândut Coty Inc. trustului farmaceutic Pfizer. Sub administrarea noului proprietar, firma a început să-și distribuie produsele aproape exclusiv prin farmacii, în loc să o facă prin magazine, așa cum procedase anterior familia Coty. În 1992, Pfizer a vândut afacerea companiei germană Joh. A. Benckiser GmbH, care o deține și astăzi.
