Madame Rose Bertin, ministrul modei la Versailles

Rose Bertin, croitoreasa Reginei Maria Antoaneta, este socotită primul designer din lume și este creditată și astăzi ca cea care a adus moda haute couture în prim-planul culturii populare.

Veniți pe lume într-o familie săracă, cu o mamă mai mult bolnavă, Rose Bertin si fratele ei, Jean-Laurent, au primit o educație modestă. Dar copiii au fost învățați să fie ambițioși. Micuța Rose a fost trimisă la Paris și a intrat ucenică la o modistă relativ cunoscută în epocă, Madame Pagelle. După ce a învățat să croiască și să coasă, Rose a început să creeze.

Primele cliente, Prințesa de Conti, Ducesa de Chartres și Prințesa de Lamballe, obișnuite ale curții regale franceze, i-au laudat atăt de mult iscusința, încât a primit recunoașterea curții de la Versailles.

Când Maria Antoaneta a venit în Franța – să spunem că fiica Mariei Tereza avea doar 14 ani – să se căsătorească cu Ludovic-August, a vrut neapărat să o cunoască pe Rose Bertin. Croitoreasa avea 23 de ani și a devenit repede o apropiată a delfinei Maria Antoaneta.

Rose Bertin își deschisese deja celebrul boutique de pe Rue Saint Honore, pe care îl numise Le Grand Mogol, și avea o clientelă aleasă. Toate nobilele distinse de la Versailles își cumparau elaboratele rochii și pălării de la Rose Bertin.

blankMaria Antoaneta, despre care toată lumea bună de la Versailles spunea că face cheltuieli exorbitante pentru ținutele ei fastuoase și nu purta de două ori aceeași rochie, indiferent cât de mult îi plăcea, a devenit clienta fidelă a boutique-ului Le Grand Mogol. Bineînțeles, delfina Franței nu mergea in magazinul croitoresei, ci primea la palat toate schițele pe care Rose le crea special pentru ea.

Maria Antoaneta i-a cerut lui Rose Bertin să îmbrace păpuși în cele mai recente creații ale sale pentru a le oferi surorilor ei și mamei, împărateasa Maria Terezia a Austriei. Păpușile Bertin au fost numite “Pandores” și erau făcute din ceară turnată peste armături din lemn sau porțelan articulate. Existau unele mici, de mărimea unei jucării obișnuite, și unele mari, în mărime naturală, petites Pandores și grandes Pandores. Practic, păpușile Bertin au fost precursoarele manechinelor de astăzi.blank

Supranumită “ministru al Modei” de adversarii săi, madame Bertin a fost creatoarea fiecărei rochii noi comandate de Maria Antoaneta, ale cărei ținute au devenit vehiculele de exprimare ale reginei pe care croitoreasa a îmbrăcat-o timp de 22 de ani, din 1770 pana in 1792.

Rose a devenit o figură foarte influentă la curte și a asistat la schimbări majore în societatea franceză, iar creațiile sale au așezat Franța în centrul modei europene, loc pe care îl ocupă și astăzi.

Rochiile și pălăriile lui Rose Bertin au ajuns la Londra, Veneția, Viena, Sankt Petersburg și Constantinopole.

blankSe spune că intenția celebrei fashioniste, în momentul în care a impus volumul triplu al ținutelor feminine față de cele ale bărbaților a fost să marcheze astel importanța majoră a figurii feminine în tabloul destul de întunecat al timpurilor.

Ei i se atribuie celebra propozitie în care vorbește despre conceptul “revenirea în moda”: “Il n’y a que de nouveau ce qui est oublié” – “Nu este nimic nou în afară de ceea ce a fost uitat”.

Sub patronajul generos al reginei, numele Bertin a devenit sinonim cu eleganța, dar și cu excesele luxului de la Versailles. Poate de aceea cheltuielile exorbitante ale Mariei Antoaneta au fost una dinte cauzele care au stârnit revolta clasei sărace a parizienilor care priveau cu ostilitate spre opulența de la curte. Trebuie spus că o pălărie sau o rochie simplă costau, în atelierele Bertin, cam de douazeci de ori mai mult decât salariul unui muncitor calificat pe un an.blank

Chiar și după izbucnirea Revoluției Franceze, în timpul în care Maria Antoaneta s-a aflat închisă în Palatul Tuileries și, mai apoi, in turnul Templului din Marais, Rose Bertin primea comenzi de la regina ei. Desigur, mult mai modeste, modificări simple de rochii sau panglici.

În ziua în care Maria Antoaneta a fost condamnată la moarte prin ghilotinare, în octombrie 1793, revoluționarii francezi i-au tăiat părul și au plimbat-o prin tot Parisul într-un coș deschis. Regina era îmbracată într-o rochie albă, simplă, și purta, ca să-și ascundă capul tuns chilug, o bonetă cu dantele, ultimul dar pe care i l-a făcut madame Rose Bertin.

blankNu la mult timp după execuția reginei, celebra croitoreasa și-a mutat afacerea la Londra pentru că cele mai multe dintre clientele sale fie fuseseră executate, fie fugiseră în străinătate. Un timp, a creat pentru emigrația franceză, iar rochiile și păpușile ei au început să circule prin capitalele europene ajungând până la Sankt Petersburg.

În 1795, când cariera la Londra începuse sa se clatine, Rose Bertin a revenit în Franța, în speranța că îi va putea fi utilă noii împărătese, Josephine de Beauharnais, prima soție a împăratului Napoleon I. Dar, în foarte scurt timp, madame Bertin a constat că, după încheierea Revoluției Franceze, excesele de lux ale modei pariziene s-au estompat mult, iar rochiile și pălăriile ei extravagante nu mai au succes.

A ales să-și transfere afacerile nepoților și s-a retras din viața publică. Rose Bertin a murit în 1813, la 66 de ani, în Epinay-sur-Seine. Casa ei este astăzi parte a patrimoniului cultural francez.

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *