Rose Bertin, iscusita croitoreasă a Reginei Maria Antoaneta a Franței, este considerată astăzi primul designer din lume și este creditată ca cea care a adus moda haute couture în prim-planul vieții cotidiene.
Veniți pe lume pe 2 iulie 1747 în nordul Franței, într-o familie săracă, cu o mamă mai mult bolnavă, Rose Bertin si fratele ei geamăn, Jean-Laurent, au primit o educație modestă, dar copiii au fost învățați să fie extrem de ambițioși. Micuța Rose a fost trimisă la Paris, unde a intrat ucenică la o modistă relativ cunoscută în epocă, Madame Pagelle și, după ce a învățat să croiască și să coasă, a început să creeze modele de rochii foarte apreciate de aristocrația franceză.
Primele cliente, Prințesa de Conti, Ducesa de Chartres și Prințesa de Lamballe, obișnuite ale familiei regale, i-au laudat atăt de mult dibăcia, încât tânăra a primit recunoașterea curții de la Versailles.
Când Maria Antoaneta a venit în Franța pentru a se căsători cu Ludovic-August, a vrut neapărat să o cunoască pe Rose Bertin. Croitoreasa avea 23 de ani și a devenit repede o apropiată a tinerei Delfine. Rose își deschisese deja un boutique pe Rue Saint Honore, pe care îl numise Le Grand Mogol, și avea o clientelă aleasă. Toate nobilele distinse de la Versailles își cumparau elaboratele rochii și pălării de la ea, iar cele care aspirau la ascensiune socială treceau, obligatoriu, pe la deja celebra modistă.
Maria Antoaneta, despre care toată lumea spunea că face cheltuieli exorbitante pentru ținutele ei fastuoase și nu poartă de două ori aceeași rochie, indiferent cât de mult îi plăcea, a devenit clienta fidelă a boutique-ului Le Grand Mogol. Bineînțeles, delfina nu mergea in magazinul croitoresei, ci primea la palat toate schițele pe care Rose le crea special pentru ea.
La un moment dat i-a cerut doamnei Bertin să îmbrace păpuși în cele mai recente creații ale sale pentru a le oferi surorilor ei și mamei, împărateasa Maria Terezia a Austriei. Figurinele au fost numite “Pandores” și erau făcute din ceară turnată peste o armătură din lemn articulată. Existau unele mici, de mărimea unei jucării obișnuite, și unele în mărime naturală, petites Pandores și grandes Pandores. Practic, păpușile Bertin au fost precursoarele manechinelor de astăzi.
Numită “ministru al Modei” la Versailles, madame Bertin a fost creatoarea tuturor rochiilor Mariei Antoaneta, ale cărei ținute au devenit cea mai directă formă de exprimare a suveranei pe care croitoreasa a îmbrăcat-o timp de 22 de ani, din 1770 pana in 1792.
Rose a devenit o figură foarte influentă la curtea regală și a asistat la schimbări majore în societatea franceză, iar creațiile sale au așezat Franța în centrul modei europene, loc pe care îl ocupă și astăzi. Rochiile și pălăriile ei au ajuns curând la Londra, Veneția, Viena, Sankt Petersburg și Constantinopole și se spune că intenția celebrei creatoare, în momentul în care a impus volumul triplu al ținutelor feminine față de cele ale bărbaților, a fost să marcheze astfel importanța majoră a figurii feminine în tabloul destul de întunecat al epocii. Ei i se atribuie celebra propozitie în care puctează ideea de “revenire în modă”: “Il n’y a que de nouveau ce qui est oublié” – “Nu este nimic nou în afară de ceea ce a fost uitat”.
Sub patronajul generos al reginei, numele Bertin a devenit sinonim cu eleganța, dar și cu excesele luxului de la Versailles. Poate de aceea cheltuielile exorbitante ale Mariei Antoaneta au fost una dinte cauzele care au stârnit revolta clasei sărace a parizienilor care privea cu ostilitate spre opulența de la curtea regală. Trebuie spus că o pălărie sau o rochie simplă costau, în atelierele Bertin, cam de douazeci de ori mai mult decât salariul unui muncitor calificat pe un an.
Chiar și după izbucnirea Revoluției Franceze, în perioada în care Maria Antoaneta a fost închisă în Palatul Tuileries și, mai apoi, în Turnul Templului din Marais, Rose Bertin primea comenzi de la regina ei. Desigur, mult mai modeste, modificări simple de rochii sau furnizarea unor panglici.
În ziua în care suverana a fost condamnată la moarte prin ghilotinare, în octombrie 1793, revoluționarii francezi i-au tăiat părul și au plimbat-o prin tot Parisul pentru a o umili. Regina era îmbrăcată într-o rochie albă, simplă, și purta, ca să-și ascundă capul tuns chilug, o bonetă cu dantele, ultimul dar pe care i-l făcuse madame Rose Bertin.
Nu la mult timp după execuția Mariei Antoaneta, celebra creatoare și-a mutat afacerile la Londra, pentru că cele mai multe dintre clientele ei din aristocrația franceză fie fuseseră executate, fie fugiseră în străinătate. Un timp, a creat pentru emigrația plecată din Paris, iar rochiile și păpușile ei au început să circule prin capitalele europene ajungând până la Sankt Petersburg.
În 1795, când cariera la Londra începuse să se clatine, Rose Bertin a revenit în Franța, în speranța că îi va putea fi utilă noii împărătese, Josephine de Beauharnais, prima soție a împăratului Napoleon Bonaparte, dar, în foarte scurt timp, a constatat că, după Revoluția Franceză, apetența pentru luxul excesiv se estompase mult, iar rochiile și pălăriile ei extravagante nu mai au succes.
Rose Bertin a ales să-și transfere afacerile nepoților și s-a retras din viața publică. A murit pe 21 septembrie 1813, la vârsta de 66 de ani, în Epinay-sur-Seine, o zonă din suburbiile Parisului, reședința ei fiind astăzi parte a patrimoniului cultural francez.
Galerie foto:
